Nu te misca de Margaret Mazzantini


Cea mai vie carte pe care am citit-o vreodata.  O ecranizare superba.

Scrisa la persoana a doua, Nu te misca te face martor la o poveste de dragoste in care pasiunea si puritatea se imbina in asa fel incat sa-ti marcheze definitiv viziunea asupra sentimentelor. Stilul e absolut captivant, emotia autentica. Te face sa-ti tii respiratia.

Timoteo e chirurg de renume. Are 55 de ani, pe Elsa, o sotie inca frumoasa si jurnalista de succes si o fata de cinsprezece ani. Lumea lui ordinara se zdruncina in momentul in care Angela, fiica lui adolescenta, are un accident cu scuterul si ajunge la spitalul unde lucreaza el. In timp ce fata, la granita dintre viata si moarte, este operata sub ochii lui, Timoteo isi incepe confesiunea. Intre zidurile albe si mirosind a dezinfectant ale spitalului marturiseste o poveste de dragoste traita inainte de nasterea ei, . Acel moment definitoriu care transforma un om, zdruncinandu-i limitele si reclandindu-l din nou.

In varsta de 40 ani, Timoteo pare sa aiba o viata perfecta. Asta pana cand masina i se strica intr-un cartier marginas si merge caute un mecanic intr-un bar din apropiere. Acolo o vede pentru prima data: inalta, costeliva, cu parul ars si machiaj mult prea puternic, fredonand in gol melodii de la un automat vechi de muzica. Numele ei este Italia si se ofera sa-l conduca la ea pentru a-si suna sotia. Purtandu-l printr-o saracie urata, intr-un colt de lume foarte nepotrivit pentru lumea sa, Timoteo ajunge in casa ei, o daramatura ascunsa intr-un cartier pentru nefericiti. Sotia nu-i raspunde la telefon. Pleaca de acolo sa caute un mecanic dar totul pare impietrit in timp.

Intr-un acces de nebunie, sau poate din dorinta de a evada din granitele lumii sale, se intoarce brusc in casa femeii si o violeaza.

Controversa si inceput de poveste de dragoste. In timp ce el isi duce viata asteptand sa fie arestat in orice moment, imaginea ei il urmareste continuu. Cand se intoarce la ea,  Italia il primeste la ea in brate. E singura, incredibil de singura si face din el un zeu al lumii ei marunte. Diferita de orice cunoscuse pana atunci Timoteo se arunca cu capul inainte intr-un vartej de emotii, intr-o pasiune care-l schimba pentru totdeauna. Pentru ca se regaseste speriat si urmarit de traumele din copilarie nu in casa cu piscina, alaturi de o sotie pe care si-ar  dori-o fiecare dintre prietenii lui, ci  in bratele Italiei, urata, slaba, cu parul decolarat si viata goala.

De aici incolo totul curge ca un tumult imposibil de oprit. In timp ce Angela se zbate intre viata si moarte, sub ochii lui, neputincios si batran, Timoteo rememoreaza trecutul, povestindu-i totul fiicei sale cu vocea mintii, incercand disperat sa nu si-o imagineze moarta, agantandu-se de amintirea femeii iubite ca de o unica salvare. O dragoste traita din bucati, doua suflete sfasiate ascunse in doua trupuri nepotrivite nici unul hainelor pe care le imbraca. Sarcina sotiei sale, avortul amantei, care se prabuseste intr-un abis in care el o impinge inconstient. O dragoste in ploaie, o dragoste reala si cutremuratoare.

Un final care te schimba si te face sa fii rusinat pentru toate momentele in care ai judecat dragostea altora. Un final anticipat si totusi neasteptat, pe care il citesti ca si cum ai alerga sa prinzi un tren spre o alta lume. Pagina cu pagina, povestea se incheaga, isi face un spirit al ei si te prinde, te cuprinde. Un punct culminant scris atat de bine, incat iti doresti sa fi fost acolo, sa dai o mana de ajutor, incat te face sa-ti fie rusine pentru felul cum iubesti, cum traiesti. O carte fara limite, fara clisee.

Un laitmotiv, Nu te misca, repetat in momentele critice, menit sa-ti tina inima in loc.

„Nu vorbi, Ada, nu spune nimic. (…) Ce faci acum? Mananci seara in picioare? De ce nu te-ai casatorit? Sanii tai sunt foarte batrani? Fumezi? Barbatii s-au purtat frumos cu tine? Pe care parte dormi? Fiica mea a murit?”

Nu te misca.

  1. Februarie 17, 2011 la 3:44 pm

    Hey!
    Citeam intamplator blogul tau din post in post si cand am citit ce ai scris despre cartea asta mi-a ramas asa un zambet larg pe buze. Cu aceasta carte frumoasa mi-am inceput eu vremea de scris la bookblog.ro Iti las linkul, sa vezi de ce zambesc eu acum asa larg🙂
    http://www.bookblog.ro/x-anca-cristina/nu-te-misca/
    Un sfarsit de saptamana plin de surprize incantatoare!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: