Prima pagină > Viata - teren de joaca mortal > Munca vs. Viata personala

Munca vs. Viata personala


Tare mi-as dori uneori sa fim intr-un scenariu de film american in care toti au slujbe fabuloase si pe deasupra si tot timpul liber din lume sa-si incurce destinele dupa bunul plac. Ei bine, nu se intampla.

Traim intr-un timp incare daca nu esti rapid, nu esti deloc. E o lume in care sansa nu vine decat o data in viata, daca ai talent, si de vreo 2-3 ori daca mai si muncesti. Problema e ca fel vine si dragostea…

Acum cateva seri un lider si-a luat ramas bun de la echipa sa. A tinut o ultima sedinta in fata unei echipe cu fata trasa si ochii mari la ea si s-a straduit, pe cat posibil, sa nu fie un eveniment melodramatic. In final, n-a plans nimeni, a luat fiecare cuvantul cand i-a venit timpul, cu o o voce calda, degajata.

La sfarsitul mandatului nu ne-a spus ce a facut bine, desi realizarile erau evidente.” Lideriţa” noastra a tinut sa precizeze trei mari greseli pe care le-a comis in timpul ultimului an, astfel incat noi sa avem grija sa nu le repetam. Undeva la mijloc, intre prima si a treia, statea problema spinoasa a echilibrului dintre viata personala si munca. Si ca un adevarat lider si-a deschis sufletul si ne-a privit in ochi, pentru ca stia ca are ce sa lase in urma.

Pentru ca atunci cand esti tanar nu te preocupa decat sa ajungi cat mai repede, cat mai sus. Pentru ca pana pe la douazeci si cinci de ani inca ai impresia ca le stii pe toate si ca undeva, acolo, prinse subtil de spate si costum, sunt niste aripi invizibile care te vor ajuta sa ajungi unde iti propui.

Deci esti la facultate. Sa spunem ca-ti place, sa spunem ca ai nevoie si de niste bani. Sa mai presupunem ca poate faci voluntariat sau iti iei o slujba part-time. Sa intelegem deci ca ai 3 ani de facultate si munca intensa pana te lovesti de viata adevarata. Vrei deci sa ai toate armele pregatite.

Dar ce lasi in urma? Ti-ai vazut destul de des prietenii? Ai trait destule experiente incat sa ajungi sa nu regreti dupa, incat sa umpli golul viitor de care vorbesc toti oamenii de cariera de patruzeci de ani. Ai gasit destule motive de bucurie incat sa spui ca ai trait cu adevarat? Ai iubit cum se iubeste numai la douazeci de ani? Ti s-a frant inima de destule ori?

Ti se pare satisfactor raspunsul?

Sincer?

Te felicit daca muncesti pentru viittorul tau, dar fara familie si prieteni un om nu e decat un robot, un mecanism menit sa aduca profit pentru altii. De care parte a balantei te afli? Ce iti trebuie sa o echilibrezi?

N-am sa fiu o revista glossy si sa dau sfaturi de cum sa mentii echilibrul intre viata personala si munca. Balarii neadaptate. Ce te sfatuiesc eu e sa-ti notezi pe o foaie ce te face intr-adevar fericit si sa gasesti timp pentru lucrurile acelea macar o data pe saptamana, macar 10 minute pe zi. N-ai idee cat de fericit o sa te faca. Si-ti spune asta o fata cu doua agende si viata planificata mai intotdeauna pe cel putin o saptamana inainte. Well, everyone has it’s own way of being a rebel.

Da, m-am intors pe blog. Si nu mai plec nicaieri!

  1. Martie 20, 2010 la 4:32 pm

    My favorite post. These are the facts. And we let ourselves fooled by the idea that some day, just maybe some day, all that we do now will pay off. And when it doesn’t… where better to let it all go than on our best friend’s shoulder?🙂

  2. Razvan
    Martie 24, 2010 la 9:18 pm

    Asa am o lene uneori sa citesc paragrafele in engleza…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: