Prima pagină > Interviuri si Reportaje > Serialul Exchange, episodul 1 :Columbia

Serialul Exchange, episodul 1 :Columbia


Sa-ti schimbi viata in bine nu e o misiune imposibila. Sa vezi tari noi, sa muncesti pentru companii de renume national nu mai este doar un ideal. Nu ma crezi?

Iti prezint „Serialul Exchange”. Povesti ale unor oameni care au plecat in interniship-uri afara, pe domeniile pe care au studiat. Din Columbia in Ghana sau Afghanistan. Am sa-ti prezint oameni, locuri, povesti de succes adevarate si destine schimbate. Marca AIESEC.

EPISODUL 1


COLUMBIA

O cheama Lavinia Armasu si crede ca “Oamenii aleg drumuri diferite in cautarea realizarii si a fericirii. Daca nu sunt pe drumul tau, nu inseamna ca s-au pierdut…” .  Si drumul pe care l-a urmat a adus-o spre Columbia, o tara cu o imagine cel putin controversata. Lavinia insa a avut curajul sa se desprinda de prejudecatile celorlalti si sa o investigheze pe cont propriu.  Cum? Prin programul EXCHANGE, ca Exchange participant al AIESEC Iasi.

Si se pare ca i-a placut pentru ca s-a reintors in Columbia, gata sa o ia de la capat si sa  In randurile urmatoare Lavinia ne povesteste despre experienta ei, despre oameni si locuri si bucuria de a trai.

Buna, Lavinia! Te rog sa-mi povestesti cateva lucruri despre tine.

Ma numesc Lavinia Armaşu, m-am nascut in Suceava acum aproape 26 de ani, dar de la varsta de 18 ani m-am mutat practic in Iasi. Am terminat liceul la Colegiul National „Petru Rares” Suceava, profil de Filologie. Cand a venit ceasul sa ma hotarasc ce facultate as vrea sa urmez oscilam intre Litere si Psihologie. Mi-am dat seama insa ca vreau sa continui pe aceeasi linie si sa aprofundez cunostintele de limba spaniola (pe care o studiasem in liceu doar ca optional). Asadar, initial am plecat in Iasi pentru ca Facultatea din Suceava nu avea profil de Spaniola, dar ulterior am ramas acolo si dupa terminarea facultatii. Dupa Facultatea de Litere am urmat un Master in Managementul Resurselor Umane, in cadrul FEAA (tot Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”).

In ceea ce priveste personalitatea, ma consider un spirit cat se poate de liber. Imi place mult sa citesc, sa merg la teatru si concerte, sa-mi petrec timpul in cafenele. Uneori ma relaxez pictand sau desenand. Imi plac mult animalele (am adoptat doua pisici si un caine gasiti pe strada), ma entuziasmez atunci cand calatoresc iar prietenii spun ca sunt „Flower Power”. O zi buna pentru mine incepe linistit, cu o cafea fierbinte.

Cum te-ai decis sa pleci in Exchange?

Traiectoria mea profesionala e oarecum fragmentara… Dupa masterul in Resurse Umane am lucrat o perioada ca analist SEO (Search Engine Optimization), operator de telemarketing pe limbile italiana si spaniola, copywriter in marketing, editor, corrector si traducator. Inconsecventa se datoreaza in parte faptului ca am incercat mereu sa progresez in plan profesional, dar in acelasi timp sa caut mereu ceva nou pentru a deprinde astfel abilitati multiple. De asemenea speram ca toata experientele acumulate sa ma ajute in efectuarea unei alegeri in privinta unei viitore cariere. Cu alte cuvinte, fiind o fire nehotarata, am vrut sa incerc de toate ca sa-mi dau seama ce as putea face pe termen lung, fara sa ma plictisesc sau sa am impresia ca ma plafonez.

Ultimul loc de munca imi placea mult, dar simteam o oarecare frustrare in privinta salariului si stiam ca nu se putea solutiona pe termen scurt. Cum imi place mult sa calatoresc si lucrasem deja o luna de zile in Spania, la traducerea unei carti (publicata ulterior in Iasi, la Institutul European) ma atragea ideea de lucra un timp in exterior. Aveam prieteni care, datorita AIESEC, lucrau deja de ceva timp in Germania si Finlanda, si pareau mai mult decat multumiti. Vroiam o schimbare in plan profesional. Asa m-am hotarat sa plec in Exchange.

Si de ce ai ales sa pleci cu AIESEC in afara si nu cu unul dintre programele de tipul Work&Travel?

Raspunsul e simpu. Vroiam sa lucrez in afara, dar imi doream un job adevarat, care sa ma ajute mai departe in cariera. Ideea nu era sa castig bani multi in putin timp. Motivatia mea era de natura profesionala, nu neaparat financiara. Programul Exchange mi s-a parut cel mai potrivit, in concordanta cu dorintele mele. Aveam garantia ca voi lucra intr-un mediu profesionist unde sa pot invata multe, plus ca imi doream sa plec intr-o tara exotica, in care sa se vorbeasca limba spaniola (pe care, nepracticand-o, aveam senzatia ca incep sa o uit).

Dintre toate tarile oferite de program, de ce ai ales tocmai Columbia? Care a fost procesul de selectie?

Dupa cum am mai spus, imi doream foarte mult sa locuiesc o vreme intr-o tara vorbitoare de limba spaniola. In facultate m-a fascinat literatura latino-americana si, inca din liceu visam sa vad Machu Pichu. Pana acolo inca nu am ajuns, dar urmeaza probabil.

Internshipul din Columbia a fost al doilea la care am aplicat. Initial aplicasem pentru un internship in Bolivia, am fost selectata pentru interviu, impreuna cu alte 3 persoane, dar in final nu m-au ales pe mine. Am fost foarte deprimata cateva zile, si aproape imi pierdusem speranta si increderea in programul de Exchange. Jobul din Columbia mi s-a parut insa interesant, asa ca am mai incercat o data…Si a fost varianta castigatoare.

Am primit vestea ca am fost aleasa in aceeasi zi in care m-au anuntat ca am fost admisa la un Master in Madrid. Nu stiam ce sa fac, dar cred ca am luat decizia potrivita.

Cunosteam stereotipul Columbiei – o tara marcata de violenta, rapiri si trafic de droguri – dar am trecut peste, si adevarul e ca nu m-am gandit prea mult la asta (doar in momentele cand prietenii mai faceau glume rautacioase, chiar inainte de plecare). Pentru mine Columbia era in primul rand tara magica a lui Gabriel Garcia Marquez.

Povesteste-ne despre perioada plecarii .

Pentru a putea lucra legal in Columbia aveam nevoie de viza. Am hotarat sa iau viza de la Consulatul Columbiei din Barcelona, pentru ca planuisem, impreuna cu prietenul meu, sa ne petrecem concediul in Spania si aveam deja biletele de avion cumparate (si oricum, Columbia nu are ambasada in Romania). Formalitatile (prin e-mail si posta) au durat aproximativ o luna de zile. Dupa cateva zile in Barcelona, am aterizat in Pereira, Columbia, dupa mai bine de 11 ore de zbor, pe 31 august. Am inceput sa lucrez cam de pe 10 septembrie 2009.

Imi amintesc ca eram foarte emotionata cand am plecat pentru ca stiam ca totul avea sa fie nou pentru mine. Dar nu aveam asteptari. Am decis ca e mai bine asa. Mama era foarte mandra de mine (tatal meu a murit acum 6 ani, dar cred ca si el ar fi fost la fel). Despartirea nu a fost asa grea, pentru ca stiam ca urmam sa vorbim pe internet. Si oricum, fiind plecata din casa parintilor de pe la 18 ani, mama era oarecum obisnuita deja cu absenta mea prelungita. Si, ca orice mama, e fericita daca vede ca eu sunt fericita. Iar in cazul meu era destul de evident J.

Prietenul meu m-a vizitat pentru 3 zile, cateva saptamani mai tarziu (venea de la o conferinta de la Washington). Iar sora mea, mi-a calcat pe urme, si acum e in Bolivia, tot prin Exchange, tot datorita AIESEC.

Cum te-au primit cei de acolo? A fost greu la inceput?

Cei din AIESEC Pereira m-au primit cu bratele deschise, asa cum stiu sa intampine columbienii pe oricine, si m-au facut sa ma simt ca acasa, ca si cum ne-am fi cunoscut de ani de zile.

La inceput mi s-a recomandat insistent sa nu ies singura din casa, ceea ce mi-a creat un oarecare sentiment de neliniste. Incepusem sa-mi pun intrebari… Daca e chiar asa de rau? Cat de periculos ar putea fi? Ce mi s-ar putea intampla? Dar nu era decat o masura de precautie, pentru ca oamenii tind sa fie excesiv de protectori aici.  Evident exista si zone periculase, dar ideea e sa nu te expui.

In doua-trei saptamani a trecut perioada de acomodare si a inceput perioada de explorare J.

Care a fost job-ul tau acolo?

In Pereira am fost responsabila pentru un curs de Leadership si dezvoltare personala, in cadrul Universitatii Libre. A fost o experienta foarte buna din punct de vedere profesional si m-am bucurat de libertatea absoluta de a organiza totul asa cum am considerat: atat partea administrativa (promovare, inscrieri, buget, etc.) cat si continutul efectiv al cursului. Am urmarit sa tratez teme de actualitate, care sa trezeasca interesul tinerilor (comunicare, negociere, time management, motivare personala, etc.) si sa-i fac pe studenti sa interactioneze cat mai mult unii cu altii, astfel incat dupa aproape 3 luni formau deja o echipa. Cu unii dintre ei inca mai tin legatura. La finalul internshipului, directoarea m-a felicitat in fata decanilor.

Ti-a fost greu sa te adaptezi?

Nu, nu m-am adaptat greu…Cum am mai spus, cei din AIESEC deja imi dadusera inca de la inceput sentimentul de „acasa”, iar la universitate eram tratata cu aceeasi caldura. Nu mi-a fost greu pentru ca imi placea foarte mult ceea ce faceam. Am fost putin speriata initial de partea de predare a cursului, dar dupa primele 5 minute disparuse orice teama sau emotie. Studentii au fost foarte activi tot timpul si asta mi-a usurat mult munca.

Singura problema pe care am sesizat-o a fost in privinta punctualitatii si a respectarii dead-line-urilor dar mi s-a spus ca tine de cultura columbienilor.

La pranz aveam doua ore libere, respectate cu sfintenie. Numai restaurantele sunt deschise intre 12:00-14:00. Eu profitam de timpul liber si mergeam la cursuri de terapie prin dans. Seara mergeam la spectacole sau la film. Cum as fi putut sa nu ma adaptez la asa ceva?

Ce ne poti spune despre perioada in care ai stat acolo?

Primul meu internship in Columbia a durat 4 luni. In toata aceasta perioada am cunoscut o multime de persoane si mi-am facut multi prieteni internationali. Am avut oportunitatea de a participa in calitate de student la un modul de Leadership in cadrul Universitatii Tehnologice Pereira unde am cunoscut  profesori interesati de o viitoare colaborare cu universitatile din Romania si i-am pus in legatura ca profesori de la Facultatea „Al.I Cuza” Iasi. De asemenea, i-am cunoscut pe membri JCI Pereira (Junior Chamber International)  – persoane din mediul de afaceri local – si pe o parte din ei i-am avut invitati la cursul meu.

In Pereira am locuit intr-un apartament inchiriat, impreuna cu Livia din Brazilia, venita tot prin AIESEC. Lucram in acelasi birou si, impreuna cu alti trainees, profitam de weekenduri si sarbatori legale pentru a calatori. In scurt timp a devenit prietena mea cea mai buna. Am vizitat impreuna cateva orasele din zona in care locuiam, zona plantatiilor de cafea – El Eje Cafetero: Armenia, Salento, Bel Alcazar, Santa Rosa.

Am fost si in Medellin, recunoscut pe plan international ca fiind orasul lui Pablo Escobar. In urma cu 10-20 de ani era cel mai periculos oras din Columbia, si poate din lume. Astazi e al doilea oras ca marime (dupa Bogota), cu o clima perfecta, de „primavara eterna”, parcuri, muzee, centre comerciale si un mediu de afaceri in plina dezvoltare.

Cu doua saptamani inainte de a pleca am facut o excursie mai lunga, pana pe coasta marii Caraibelor: Cartagena de Indias si Santa Marta. Asadar, am inceput luna decembrie pe plaja, cu 35 de grade Celsius.

Desigur, am avut parte si de provocari dar pana la urma totul s-a terminat cu bine. Nu sunt o persoana sensibila sau pretentioasa, dar poate ca cel mai greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu mancarea. Cu dusurile reci nu am reusit sa ne obisnuim, nici eu nici Livia, asa ca am cumparat un boiler inca din prima saptamana.

Au fost momente in care ti-ai fi dorit sa nu fi plecat?

Poate ca am sa par nesincera, dar nu au fost momente in care sa-mi fi dorit sa nu fi plecat. A fost poate mai greu in prima saptamana, cand ma gandeam toata ziua la cei de acasa, dar eram constienta ca ma aflam acolo pentru ca asa am vrut eu. A fot decizia mea sa plec, si nu cred ca am regretat nicio clipa.

Ce ai schimba in Columbia si ce ai aduce in tara de acolo?

Columbia e o tara a contrastelor si s-ar putea schimba in privinta multor aspecte: siguranta nationala si personala, drepturi civile, birocratie, etc. Mi-ar placea ca oamenii sa fie ceva mai punctuali, mai responsabili cu mediul si mai seriosi cu ei insusi, sa respecte ceea ce promit.

As vrea sa pot aduce in Romania bucuria columbienilor si ceva din stilul lor de viata. Nu am gasit aici invidia si rautatea din Europa. Oamenii sunt ospitalieri si se simt mandri sa gazduiasca si sa ajute un strain. Chiar daca nu au parte de tot ce si-ar dori, si societatea columbiana e departe de a fi una perfecta, sunt un popor fericit. Le place sa cante si sa danseze, si asa trec peste greutati: mereu cu zambetul pe buze.

Din cate am inteles te-ai reintors in Columbi: ce te-a determinat sa faci asta?

Prima experienta in Columbia mi-a schimbat viata si m-a facut sa-mi dau seama ca vreau sa continui in ritmul asta cativa ani. Sunt din nou in Columbia de mai bine de o luna si fac tot posibilul ca si cea de-a doua experienta sa fie cel putin la fel de buna.

Ce le-ai transmite celor care vor sa-ti calce pe urme?

Am fost intrebata de mai multe ori daca recomand Columbia. Si da, o recomand cu caldura. E bine sa nu ai asteptari, sa te implici in cat mai multe activitati si sa accepti provocari. Doar asa se poate evolua.

  1. Mai 29, 2010 la 5:32 pm

    Just want to say what a great blog you got here!
    I’ve been around for quite a lot of time, but finally decided to show my appreciation of your work!

    Thumbs up, and keep it going!

    Cheers
    Christian, iwspo.net

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: