Prima pagină > Viata - teren de joaca mortal > Copiii lor sunt mai murdari decat ai vostri

Copiii lor sunt mai murdari decat ai vostri


Copiii lor sunt mai prost imbracati decat ai vostri. Au noroi sub unghii, pantalonii le sunt murdari, puloverele carpite, iar adidasii soiosi au o gaura sau doua. Cu toate astea sunt veseli sub sepcile lor albastre si rad si isi soptesc continuu la ureche de parca ar fi descoperit o noua planeta, la care doar ei au acces. Nu miros ca si copiii de la oras, iar calatorii se fac ca nu-i vad, pastreaza distanta cand se aseaza pe un scaun apropiat din vagon. Ca si cum nici n-ar exista.

Graviteaza in jurul unui parinte de la care de cele mai multe ori te astepti sa miroasa a alcool. Se uita la el cu o teama tacuta si cu admiratie in acelasi timp si ii urmaresc fiecare pas.

Parintele se plimba buimac dintr-o parte in alta a compartimentului, cautand cu ochi sticlosi un controlor pe holul stramt al personalului. Cara cu el niste dulapuri vechi pe care praful sta asternut de cateva luni.  Care au noroi, desi nu stii cum pot ajunge noroiul si gainatul pe un dulap. Mobila aceea are mai multi ani decat cei doi copii la un loc – copii care nu par sa fie mai in varsta de clasa a cincea.

Si apoi apare controlorul. Tatal, umil si cu bluza necarpita se uita la el asteptand sa nu fie bagat in seama; nu are norocul asta. Controlorul intreaba de bilete si de dulap. Nu i se raspunde satisfactor. Intreaba din nou pe acel ton de haimana care sta sub uniforma autoritatii asteptand sa muste. Cand nu gaseste un raspuns potrivit in cuvintele balbaite de barbatul cu 10 cm mai scund… loveste. Intai e mana care se izbeste cu dispret de fata si coatele barbatului – omul tace, se retrage si roaga. Apoi e piciorul care loveste in piciorul celuilalt cu sete, de fata cu toti calatorii, ca intr-un caine in care dai pentru ca e singurul lucru care te face sa te simti stapan pe ceva in viata ta mizerabila. Repetat,  pana se satura, pana omul a facut destui pasi inapoi si s-a lovit de usi, iar cuvintele i s-au innodat in gat. Copii se uita si tac si stau impietriti in locurile lor dureroase, sub ochii inghetati a tuturor celor din compartiment. Controlorul mai arunca o palma drept deznodamant si apoi pleaca ca un fals erou de razboi. incura

Tatal ramane tacut cateva minute, dupa care apuca unul dintre copii de spate si se harjoneste cu el, trantindu-se de aceleasi usi unde a fost el incoltit inainte. Rad amandoi, iar asta e singurul lui mijloc disperat de a-si asigura baietii ca totul e bine. Ca intr-o zi nu vor ajunge si ei intr-un compartiment de tren cu ochii pierduti si mainile neputincioase. Ca el inca e capul familiei.

Baietii rad pe jumatate si se simt rasfati de imbratisarile mult prea puternice pentru a fi tandre. Ca si cum nu ar fi fost tratati mai rau decat cainii pe care ii alearga in lipsa de alte jucarii.

Oh, dulce Romanie, dulce popor!

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: