Arhiva

Archive for the ‘All about J’ Category

20.

Octombrie 23, 2010 2 comentarii

M-am nascut intr-o dimineata de octombrie, pe la ora 9, martea.  Si azi se fac 20 de ani de atunci.

Nu stiu altii cum sunt si, sincera sa fiu acum nici nu-mi pasa, caci eu, de ziua mea, ma simt ireal de bine o saptamana inainte si una dupa.:) Da, imi place sa mi se ureze la multi ani, imi plac oamenii care-mi zambesc si mai ales cei care reusesc sa formeze un gand din inima.

De ziua mea sunt fericita. De ziua mea imi simt prietenii mai aproape de suflet si visurile mai aproape de implinire.Pentru ca am 20 de ani si sunt prea tanara sa cred ca unele lucruri sunt imposibile.

Pe 23 octombrie  gandesc mult. La toate lucrurile pe care le-am facut in anul precedent, la cat am crescut, la ce am facut bine si la ce am facut rau. Si ma felicit si ma cert in egala masura, si cred cu tarie ca lucrurile vor fi si mai bune de acum incolo. Si multumesc divinitatii si celor din jurul meu pentru ca am ajuns pana aici

De ziua mea imi pun o dorinta, fie ca am tort sau nu. Si nimic, dar absolut nimic nu ma poate convinge ca acea dorinta nu se va implini. Si imi doresc un lucru pe care sa il primesc de la viata si alte 10 pe care sa am puterea sa le dobandesc. Cum imi place mie sa spun:” God, give me health, so I can make my own wealth.”

Si am speranta ca nu ma voi opri niciodata si ca voi da lumii asteia tot ce am eu mai bun. Cred cu tarie ca am venit in lumea asta cu un scop.

M-am nascut pe 23 octombrie, dimineata.

Si am sa fac lucruri mari.

Suplimentul de suflet

Octombrie 17, 2010 1 comentariu

Cu totii avem momentele noastre gri. In care sa ne trezim inainte de 10 pare o pedeapsa pentru ceva de care sigur nu suntem vinovati si, mai ales, in care inspiratia pentru o zi noua lipseste cu desavarsire. Si apoi, ce existenta e aia fara un minim strop de inspiratie?

Alarma, cafea pe fuga, mecanismul unei noi zile fara entuziasm si fara culoare. Bagaje si trenul prins mereu in ultima clipa: uneori totul pare sa se repete si asta nu e mod de a ne trai vietile.

 S-a aratat la inceput agasat de trollerul si rucsacul meu intinse pe doua scaune si in fata lui. Citea ziarul de duminica cu o privire critica si rece. Era trecut de 50 de ani,slab, dar nu uscativ, cu ochi ageri si seriosi si o plasa mare langa el. In regimul domnilor care vor ramane mereu domni statea picior peste picior si cu ziarul larg deschis in fata lui. Incercam sa-i ghicesc profesia si ma enervasem ca imi uitasem cartea ”de tren” acasa, pentru ca literatura abia pe tren apuc sa citesc.

 E posibil sa ma fi vazut cam pierduta si in nevoie acuta de asa ceva. Sau e posibil sa fi vrut sa aiba un partener de lectura.

“Domnisoara, poftiti suplimentul asta de lectura. Eu citesc ziarul acum, si ca sa nu va plictisiti…”

 Am ramas surprinsa placut si i-am luat suplimentul din mana cu un” Multumesc!” spus sincer. Si n-am regretat o clipa. Exista prejudecata asta, ca orice sintagma care contine cuvantul”cultura” duce in mod sigur la ceva in totalitate plictisitor si imposibil de citit. Nimic mai neadevarat daca ne referim la suplimentul de cultura a Ziarului de Iasi, care e departe de “geniile in turn de fildes” care considera ca a fi scriitor inseamna sa te izolezi si sa-ti spui in oglinda cat de talentat esti si ce inferiori suntem noi, muritorii de rand. Astia de nu intelegem geniul dumnealor.

Supliment alb-negru. Pe prima pagina deschidere cu ecranizari celebre, bune ori nu. O poza din Fight Club si un Brad Pitt in prim-plan, pentru ca pana la urma oricine trebuie sa vanda. Si titluri incitante.

 Eu una nu digeram nici ideea unor asemenea suplimente. Pe acesta insa l-am citit din scoarta in scoarta. Un rasfat pentru suflet intr-o zi cu ploaie, in care n-ai chef decat sa-ti hranesti sufletul si, eventual sa uiti ca maine e luni si ca esti in pana de idei. Pentru ca nimic nu-ti condimenteza mai bine mintea decat un comentariu cu fler si savoare. Pentru ca inima are mereu nevoie e o carte buna si nesiropoasa, departe de cliseele traumatizante pentru mintea unei femei tinere. Iar ziarul iti ofera 2-3 pagini dintr-o carte buna si te face sa “ask for more” mai ceva ca dupa o reclama Pepsi. Pentru ca iti hranesti spiritul si mintea incepe sa-si largeasca orizonturile. Si, in final, pentru ca afli ca un artist roman are tupeul sa cante melodiile lui George Enescu in acorduri de jazz.

Eu una m-am hranit intr-o ora cu inspiratie cat pentru o saptamana intreaga. Asta ca persoana care isi trimite constant muza la maraton si nu stie s-o ierte atunci cand nu da randament.

Lumea nu e gri si tu nu esti captivul “mecanismului” de zi cu zi. Sa te salvezi de ignoranta si sa fii fericit depinde doar de tine.

Change your life. Join AIESEC now!

Octombrie 16, 2010 Lasă un comentariu

Vorbim azi de schimbare. Pentru ca se poate!

Pentru ca o parte dintre noi nu numai viseaza, ci ar in stare sa mearga in patru zari ca sa-si vada visele realitate. Si reusesc.

Nu ma refer aici la cei care profeseaza modelul „munceste orice ca sa-ti castigi painea. Nu ne-am nascut ca sa muncim si sa ne platim taxele, spunea Jason Mraz. Ne-am nascut ca sa aducem o schimbare in lume, ne-am nascut sa fim o schimbare continuua.

Acum un an de zile nu vorbeam asa.

Acum un an stiam ca vreau sa fac lucruri mari si ca e posibil sa si pot. N-aveam nici o directie si nici nu-mi doream ceva exact.Ah, ca voiam sa fiu jurnalist de renume si ca aveam un milion de idei asta se subintelege. Dar cu totii suntem superstaruri in visele noastre.

De voluntariat nici nu se punea problema. Pentru mine voluntariatul insemna sa duci de Craciun bomboane copiilor din orfelinat sau sa canti pentru batrani. Lucruri cu care nu eram de acord, pentru ca aveau un efect minim si ma lasau intotdeauna cu frustrarea ca nu se poate face mai mult. Perspectiva de om venit dintr-un oras mic.

Am avut insa norocul sa dau peste oameni care stiau mai multe decat mine. Mult mai multe! Vorbeau frumos si idealist si cand am pus piciorul la ei in sediu mi s-a parut ca sunt toti niste moriști care nu se opresc niciodata din a munci! Aveau zambete cat pentru o natiune intreaga si erau niste oameni mici care faceau lucruri mari. Toate astea ambalate frumos in denumirea de voluntar AIESEC. Sub semnul schimbarii lumii asteia prin ei insisi lucrau la proiecte pentru oamenii din jur, in timp ce ei isi dezvoltau potentialul si abilitatile de lideri.

Ce faceau ei mai exact?

Multe lucruri pozitive acolo unde este nevoie de ele. Conferinte nationale si internationale de traininguri pentru ca fiecare din noi sa aiba sansa sa invete. Pentru ca daca dai un om de mancare un peste, va avea ce sa manance o data, dar daca il inveti sa pescuiasca, atunci va avea ce manca toata viata. Se mai alatura cauzelor de tot felul si isi educa membrii in spiritul ca nimic nu e imposibil. Vreti o mostra? Va arat doua: GROW, IASHINGTON.

Mai fac si stagii de practica internationale. Ofera sansa sa te duci si sa lucrezi PE DOMENIUL TAU intr-o tara straina. Oricare ti se potriveste tie. SI poti sa stai acolo pana la un an si jumatate si sa ai parte de o experienta care iti schimba definitiv perspectiva asupra vietii. Se numeste programul Exchange si zeci de oameni au parte de el, anual, numai in Iasi.

Dar AIESEC este prezent in 107 tari, pentru ca este cel mai mare ONG condus de studenti. Si este in Romania in 15 locale.

15 locale de oameni cu idei si vise si spor de munca. 15 locale unde zeci de oameni devin o familie, au parte de experiente incredibile si muncesc pentru un alt viitor al tau si al lor.

Ce am facut Eu in AIESEC pana acum?

M-am schimbat intr-o versiune mai buna a persoanei care stiu ca pot fi. Am organizat, alaturi de o echipa unica, o conferinta internationala si i-am cunoscut pe Catalin Stefanescu, Cristian Andrei sau Madalin Matica. Am incercat sa fiu liderul unei echipe. Am cunoscut oameni fantastici care-mi sunt prieteni si uneori familie si am intrat in contact cu profesionisti din domeniul comunicarii. Mi s-a spus zi de zi ca se poate si am putut. Am muncit mult, mi-a placut si mai mult. Si n-am fost niciodata singura in drumul asta.

Am ajuns sa cred ca pot schimba lumea.

Schimba-ti viitorul, schimba mediul in care traiesti si indrazneste sa crezi ca poti mai mult. Aplica aici.

Ciocolata de duminica seara

Octombrie 3, 2010 Lasă un comentariu

Toata lumea are dreptul la o ciocolata duminica seara. In primul rand pentru ca maine e luni si pentru ca n-are nimeni chef de luni. Decat in cazul in care cineva se pregateste sa schimbe lumea de maine, sau sa ia parte la nu stiu ce intamplarea mareata, care il va face sa se simta mai bine in pielea lui. Dar nu sunt prea multi oameni din acestia, nu-i asa?

Vorbim insa de ciocolata azi. De ce? Pentru ca toata lumea iubeste cicolata si pentru ca nimeni nu se poate abtine de la o bucatica. Cineva spunea ca lucrurile bune in viata sunt ori ilegale, ori imorale, ori ingrasa. Stim unde sa incadram ciocolata, cu toate astea ati vazut fabricile de ciocolata plangandu-se de vreo criza? Nu. Ati vazut pe cineva (in afara de doamnele si domnisoarele care se lauda constant ca incep o dieta ca se vor lasa de mancat dulciuri) cu initiativa de a renunta la ciocolata? Nu!

Ciocolata e ca… fericirea universala. De asta se face cadou la zile mari si la mici rasfaturi. Are darul sa aduca putina placerea in viata oricui. Uneori chiar mai multa, depinde de doza si de persoana cu care o imparti. Se abuzeaza de ea in perioade de crize sentimentale, se adauga ca ingredient magic la orice masa buna, se gaseste in mii de sortimente, astfel incat absolut nimeni sa nu poata refuza.

Si vindeca orice: exalta o inima ranita, relaxeaza un trup stresat, contribuie cu dibacie la anumite euforii inspirationale fara de care nu se poate trai. Apare in forma de dar sublim de la parinti la copii si ca oferta de impacare de la ei catre ele.

Iti inmoaie genunchii mai ceva ca atingerea primei zile de vara din an, iti inunda papilele gustative in asa hal incat te predai simturilor tale din prima, o savurezi cu ochii inchisi, ca si cum te-ar ajuta sa-ti creezi o lume paralela unde orice vis este posibil. Te cucereste mai ceva ca gandul unei relatii extraconjugale cu un strain(ă) misterios(oasă). Nu poti sa-i rezisti si nici nu te chinui prea tare. Unii spun ca ar avea chiar proprietati afrodiziace. Dar noi nu credem tot ce auzim, nu-i asa? Nu e ca si cum numai numele emana o senzualitate general acceptata de toate societatatile….

O saptamana cu gust de ciocolata va doresc.

I Know How To Change The World

Septembrie 16, 2010 8 comentarii

I would the change this world through  EDUCATION. I would militate for a higher education: for the mind, body and soul. I would create a different educational system that would focus more on people, and less on standards.

I would bring in schools mentors and trainers that could speak about personal development and motivate the young ones. So each child can grow learning things about the world and about himself. So we could develop our abilities early and be taught how to make the best of them.

I would bring this form of education in the poor countries too, so all of us could benefit from this change.  I would change the world by telling the teachers to talk about their own experiences, instead of teaching totally by the books. And I would select those teachers that have proved that their hearts are as wide as their horizons.

And I would do all the above by personal example. I will try am trying, day by day, to become the best version of myself. So when I’ll be that teacher and mentor for others, I will ll have seen and done enough good things for this world to be able  to teach others from my experiences.

The „How would you change the world?” challenge goes to Alexandra Bohan , Dragos – Andrei Preutescu, Anticalofilul, Anca

This blog post is part of a nation-wide project supported by AIESEC Iași and AIESEC Romania called “1000+ ways of global change”. You can find more information either on the AIESEC Iași blog or on the AIESEC Romania Blog.

So how would YOU change the world?



Cum sa-ti schimbi viata in 6 luni (IASHINGTON 2010)

August 4, 2010 4 comentarii

Cand vrei ceva cu adevarat, cand intr-adevar iti doresti ceva din tot sufletul investesti mai mult din tine decat ai crezut vreodata ca esti capabil . Cand ai un vis, un scop, nu il traiesti in sesiuni de daydreaming. Nu, iesi afara din zona ta de confort si te arunci headfirst in cea mai mare provocare a vietii tale. Fara sa privesti un singur minut in urma.

In ultimele 6 luni am trait in geanta laptopului meu.

Mi-am fortat limitele.

Am stat de vorba cu oameni pe care inainte ii vedeam la televizor.

Am trait alaturi de o noua familie de 13 oameni.

IASHINGTON 2010

Inchide ochii. Let’s start a journey.

Cu totii suntem cu mult mai speriati decat vrem sa recunoastem. Unii se tem de paianjeni, unii de cei din jur si in cele din urma de ei insisi. I was downright frightened to take that step. Mi-a fost frica sa ma cunosc.

Not anymore.

Sa incepem de la inceput. Sa organizezi o conferinta internationala nu e un lucru tocmai usor. Sa pui 13 studenti sa o organizeze e si mai greu de realizat. Nu si cand e vorba de oameni care au un crez atat de puternic in ceea ce fac, incat n-au crezut o clipa ca nu vor vedea rezultatul final, oameni care au facut sacrificii cu zambetul pe buze si si-au infruntat temerile zi dupa zi.

IASHINGTON 2010

Organizata de AIESEC Iasi, IASHINGTON a fost o conferinta internationala organizata sub forma unor traininguri de Comunicare, Leadership si Project Management pentru studenti si oameni tineri. O conferinta care a reunit 60 de participanti din Romania si din Europa si 20 de speakeri de renume, totul in numele dezvoltarii personale si profesionale.

Ce am vrut noi de fapt? Fiecare tanar are aripile lui, noi am dorit doar sa-i oferim acel avant care sa-i arate ca da, poate sa zboare.

Slujba mea aici? Speakers Responsabile. Adica acel om care targeteaza, contacteaza si aduce la conferinta speakerii care vor tine seminarii si workshopuri. Sau care pur si simplu vor povesti despre experienta lor intr-o discutie libera.

Ce a insemnat pentru mine?

6 luni de self-discovery in cel mai pur sens al cuvantului.  Sute de mailuri trimise si un fel de casatorie temporara cu Gmail. Un laptop plin de documente/poze/ foldere intitulate IASHINGTON. Intotdeauna mult prea multi bani cheltuiti. Mai mult timp petrecut cu echipa decat cu propria familie. Emotii puternice si visions of greatness. Confirmari care mi-au dat aripi si refuzuri care m-au facut sa cred ca n-o sa reusim. Sedinte interminabile si dezbateri fara sfarsit. Planificari si sperante in timpul zilei, team-buildinguri si narghilea seara. Factura la telefon intotdeauna prea mare. Timp liber intotdeauna prea putin si idea de-a valma dupa o zi plina. Nopti nedormite si zile intotdeauna diferite. Motive de a fi fericit.

Si apoi conferinta propriu-zisa? 7 zile de vise implinite si stari ireale. Mandria de a intampina speakerii la Iasi. Curiozitatea de pe chipul participantilor la inceputul sesiunilor si entuziasmul de dupa. I did a good job. Teama ca oamenii aceia se vor uita de sus la mine. Bucuria de a descoperi ca sunt la fel de umani, ca au venit acolo pentru a inspira niste tineri. Ca odata au fost si ei ca noi.

Sa afli cum e sa mananci pe fuga, sa-ti faci agenda pe ziua urmatoare noaptea tarziu si cat de mult poate insemna un feedback pozitiv. Sa faci greseli si sa inveti sa-ti cer scuze. Sa intelegi pe deplin ce inseamna sa lucrezi intr-o echipa. Sa-ti faci prieteni din toata Europa si sa nu poti sa crezi cate lucruri ai de invatat de la ei. Sa gasesti contextul perfect in care sa te apropii de oameni. Sa afli ca viata ti se poate schimba in timpul unei singuri batai de inima si ar fi bine sa stii cum s-o schimbi in bine. Ca depinde doar de tine sa-ti faci visele din timpul noptii realitatea din timpul zilei. Si mai ales ca… THE TIME TO ACT IS NOW!

Poate de aceea nu mi-a fost teama sa moderez un eveniment in care se vorbea despre pasiune. Poate de aceea am reusit sa le vorbesc acelor oameni fara sa-mi fie teama, fara sa am un discurs pregatit. Poate de aceea ma simt pregatita pentru orice urmeaza.

Mai departe? Iashington 2010 a avut parte de urmatorii speakeri: Madalin Matica, Ciprian Gavriliu, Bogdan Theodor Olteanu, Dragos Bucurenci, Ostin Mungiu, Mihail Musat, Laszlo Pacso, Valentin Deac, Cristian Dinu, Lucian Ghinda, Ilie Dragan, Gheorghe Plesu, Deniz Senelt, Iulian Olariu, Andreea Marc, Ovidiu Gavrilovici, Paula Vlad, Marius Ghenea, Catalin Stefanescu, Dr. Cristian Andrei.

Intelegi acum de ce vorbesc cu atata pasiune despre IASHINGTON? Realizezi ce schimbare pot face acesti oameni in vietile celorlalti?

Realizezi ce a insemnat pentru mine sa citesc urmatoarele feedback-uri de la participanti?

Jacqueline, you can really be a great leader if you continue on this path.  And not any leader, but an inspirational and motivated one. Have a great life!”

Hey, Jacqueline, guess who?

Vreau sa-ti spun ca eu sincer cred ca te-ai descurcat de minune la IASHINGTON, ai adus speakeri foarte faini pentru care iti multumesc fiindca am invatat cate ceva de la ei. Te-ai descurcat foarte fain la speechuri, esti foarte motivata si chiar mi-ar placea sa te vad trainer( daca si tu ti-ai dori asta) pentru ca reusesti sa atragi oamenii spre tine.”

Indrazneste sa-ti schimbi destinul. Nu lasa pe absolut nimeni sa-ti spuna ca nu se poate.

My first guest post

Aprilie 11, 2010 Lasă un comentariu

Cand ai prieteni din minunata lume a bloggerilor…

…iese urmatorul lucru: Guest Post