Arhiva

Archive for the ‘Student pana in maduva oaselor’ Category

Legile lui Murphy pentru transportul in comun

Octombrie 31, 2010 Lasă un comentariu

Daca nu-ti permiti o masina mai toate drumurile tale sunt “in comun”. De la trenul cu care ajungi acasa, la autobuzul de toate zile, la vacantele in masina prietenilor, esti obligat sa relationezi cu oameni atunci cand calatoresti.

Uneori viata iti ofera surprize pe drumul pe care il urmeze: a se vedea Suplimentul de suflet si Strainul din tren. Alteori iti promiti ca-ti faci un credit pentru un Logan, dar iti amintesti rapid ca e criza inca.

Vorbim deci astazi despre transportul in comun si despre cum interactioneaza Romania in spatii stramte.

I. Autobuzul/ Tramvaiul:

E un singur autobuz care ma duce de la facultate acasa, dar pasagerii nu sunt niciodata aceeiasi. Un japonez mi-a spus odata ca la el sunt atat de multi oameni ca ofiterii de politie trebuie sa-i impinga inauntru ca sa poata inchide usile.

In Romania oportunitatea gasirii unui loc functioneaza in concordanta cu legile lui Murphy astfel:

  • autobuzul nu este niciodata gol. Daca e gol atunci se retrage la garaj;
  • daca este un loc liber, acesta se va ocupa in momentul in care te indrepti spre el;
  • daca totusi ti-ai gasit un loc, la urmatoare statie sigur va urca o persoana de varsta a treia cu o operatie/infectie la masea/ operatie la burta (da, le-am auzit pe toate) care te va ridica de pe loc oricum (uneori tragandu-te de mana). In caz ca nu cedezi locul vei avea parte de discursuri moraliste cu iz comunist, adresate cu voce clara si, daca e o zi proasta, si de o injuratura.
  • in autobuz se gaseste in fiecare zi cel putin un Ion Creanga (adica un nene care incepe sa povesteasca convins ca toata lumea e interesata de ce are spus) si cel putin un Pasa Hassan (alt nene, mai tanar care are impresia ca autobuzul e casa lui si-si permite orice);
  • in autobuz se gaseste intotdeauna un cersetor care se strecoara printre picioarele tale. Uneori nu poarta papuci si risca pneumonia si implora mila ta. Alteori trage de geanta ta;
  • soferul va pune intotdeauna o frana mult prea brusca in urma careia vei resimti un cot/picior in diverse parti ale corpului;
  • troller/rucsac/ bagaj? Mission Impossible 3!
  • in autobuz trebuie sa existe intotdeauna un controlor (sau o ceata de controlori) care prinde pe cineva pe picior gresit. Cand victimile cad greu atunci brigada prinde sigur un varstnic pe care il da jos la prima sa-l intrebe de ce arata asa mototolit biletul;
  • daca nu citesti romane in autobuz, afli sigur ca viata bate filmul din discutiile celorlalti. Nu ca asculti, dar e imposibil sa nu  prinzi franturi. Ce poti afla? Cum sa-ti deschizi o afacere. Cum sa suni 3 fete la rand si sa-i fiecareia “iubito” sau cum se fac cererile de casatorie in ziua de astazi (la o cabana la munte, intr-o noapte cu zapada, in mijlocul cinei, la un restaurant dragut);

II. Trenul:

Trenul e varianta soft a autobuzului, pentru ca distante mai lungi inseamna mai multa relaxare… sau sa iti pui castile in urechi sau sacitesti un ziar/carte si sa-i ignori cu desavarsire pe ceilalti. Depinde de preferinte.

Dar legile lui Murphy functioneaza si aici:

  • nu-ti fa griji: la casa de bilete coada e intotdeauna prea mare pentru a te strecura si tu;
  • cand nu-ti iei bilet va fi mereu „Super Control” (biletul din tren e cam cu 50 % mai scump decat cel de la ghiseu. Si nu se fac reduceri pentru elevi si student. Va spune respectiva din proprie experienta.);
  • vagonul in care te asezi are cel putin o ceata de oportunisti care vorbeste tare/ se iau de tine/ arunca cu seminte;
  • intotdeauna cineva citeste peste umar sau se chinuie sa citeasca invers;
  • intotdeauna trenul va sta mai mult decat trebuie in cel putin o gara;
  • cineva va urca intotdeauna cu o mobila/ bicicleta/ animal de casa;
  • oricine te asteapta in gara nu va nimeri niciodata vagonul in care esti si va trebui sa cobori oricum bagajele singur;
  • intotdeauna vei afla povestea cuiva dintr-o conversatie la telefon de la o Maricica catre un Ion;
  • cei mai tari protagonisti dintr-un tren au fost doi amanti. I-a observat mama: el casatorit, ea mai tanara si gratioasa. El vorbind la telefon cu sotia, spunand ca a stat peste program (nu credeam ca lucrurile astea functioneaza si in realitate), ea asteptand cuminte pe scaun. Dupa care s-au sarutat.

Societatea in toate formele ei ingramadita in vagoane. Oameno

Si pentru ca n-am incercat inca: cineva dornic sa ne spuna povesti din metrou?

Cu multa dragoste si pasiune,

probabil ultimul post pe acest domeniu.

 

 

Anunțuri

Reguli de civilizatie urbana

Octombrie 7, 2010 Lasă un comentariu

Zic.” Aia din coltu’ gurii tale e o tigara? Si zici ca esti tanar inca? Ca-ti place sa gonesti printre masini pe unde stii ca e radar? Sa umbli aiurea prin cafenele si magazine si sa ti se para ca lumina din interioare e de o mie de ori mai buna ca aia reala? Ca o realitate alternativa in te arde sa evadezi din cand in cand. Sstt… nu zic la nimeni.”

Urbanul nu e nimic mai mult decat o jungla ordonata. Si fascinanta in toate formele ei. Un colaj de suflete imprastiat in blocuri de sticla sau aruncat pe strazi interminabile.Depinde din ce unghi privesti.

Nu e ca si cum ai putea civiliza ceva numit civilzatie. Dar urbanul are niste reguli nescrise, fara de care nu se poate supravietui.

1. Urbanul iti cere sa traiesti in spiritul lui, ca sa vezi in blocurile de sticla miracole ale lumii moderne, si nu inchisori gri.Iti cere sa faci rezervari in oras, sa stii ruta tramvaielor si sa alergi la semafor.

2. Urbanul nu cunoaste batranete. In oras oricine trece de 50 de ani poarta ori o bereta pe o parte, ori o geanta cu potential de „vintage”. Si vorbeste de ziua de maine ca de o experienta, niciodata o fatalitate.

3. Urbanul e misogin cu provincialii doar la inceput. Dar asta e doar un test pentru a vedea daca-i inglobeaza in masinaria lui de suflete. Pentru ca pana la urma fiecare ajunge sa detina o bereta.

34. Urbanul e „CooL” prin definitie. In oras fiecaruia i se cere sa aiba macar un lucru „pe trend”. Daca nu se intampla asta, atunci asigura-te macar ca imbraci atitudinea potrivita. Daca nici asta nu se intampla atunci ai pierdut. Ce anume, stii doar tu.

5. In lumea urbana „YOU save the day!” TU scrii scenariul si esti regizorul si protagonistul povestii. Nu conteaza cati oameni are orasul asta, lumea e a ta asa ca ai grija cum o dirijezi, ai grija ce sfori tragi. Pana la urma intreaga viata e un teren de joaca mortal.

6. Urbanul se reinventeaza mereu si e intotdeauna flamand de original. Iti cere deci sa fii creativ ca sa te poata promova, sa te ridice pe culmile de pe care sigur o sa te coboare mai apoi. In unele cercuri insa e de ajung sa fii omul potrivit la locul potrivit.

7. Rebeliunea e acceptata doar cand nu se substrage nici uneia dintre regulile de mai sus. Ar fi bine sa ai grija: certain folks have crazy cameras around here.

Tu cum supravietuiesti?

Studentul si banii(pe care nu-i are). Tu cum te descurci?

Septembrie 15, 2010 Lasă un comentariu

Sa v-aud:

Cine e student si se chinuie cu facturile in fiecare luna?

Cine e student si face voluntariat cu pasiune, in speranta unui job luminos si a unui viitor si mai luminos?

Cine are un job part-time si adoarme cu capul pe banca  la cursuri?

Sa ridice mana!

Studentul roman n-a dispus niciodata de prea multe resurse financiare. De faptul ca a trebuit sa rupa de gura ca sa puna bani de bere stie lumea, dar de cate trebuie sa faca ca sa-si implineasca visele, sau pur si simplu sa supravietuiasca de asta nu se vorbeste prea clar…

Da, toata lumea stie de cat de rau o duc studentii romani. De cati se lasa de facultate din cauza ca nu-i mai pot intretine parintii. De cum o sa se duca lumea asta de rapa ca nu se mai investeste in invatamant.

Si da, mai nimeni in afara de student nu intelege ce inseamna sai ai nevoie de bani. Pentru cartile si cursurile pe care le tragi la xerox mai des decat apuci sa le citesti, pentru iesitul saptamanal cu prietenii la suc, pentru hainele de club si invitatiile la conferintele de dezvoltare personala… Pentru calatoriile din vacante si platitul chiriei. Pentru cafeaua de dimineata fara de care nu se poate trai. Little things. Essential things.

Dar astazi nu ne plangem. Azi vorbim de studentii care se descurca.

Daca are o calitate definitorie studentul roman aceea e inventivitatea. Cu putin stors de creieri se descurca in orice situatie. Ce metode de facut bani au aflat studentii romani?

  • Completarea de chestionare. De obicei pentru hypermarketurile arhicunoscute(Kaufland, Carrefour etc.). Ti se cer cam patru ore pe zi, e serviciu sezonier si se fac cam cate 200-300 RON.
  • Impartirea de fluturasi. Nu mai este ce era odata, dar inca merge.
  • Promotii. In aceleasi hypermarketuri mentionate mai sus. Sunt de obicei acele domnisoare dragute pozitionate strategic in fata rafturilor cu produse indispensabile. Inca ma surprinde cata rabdare si bunavointa au dupa ce fac fata la atatia clienti „deranjati”.
  • Job-urile la McDonald’s si KFC. Te solicita ceva mai mult timp, dar daca esti inzestrat cu rabdare iti scoti un salar frumos.
  • Serviciile in camin: de la masaj anticelulitic la calcat camasi am auzit de toate. Depinde de tine ce stii sa faci mai bine si cat timp liber ai. (Atentia insa: toate merg „pe sub mana” nefiind privite cu ochi prea buni de politia de proximitate)
  • Chelner, vanzator, etc. The basics.

Intotdeauna se gaseste o solutie. Tu cum te descurci?

Sesiunea, editia de vara

Iunie 13, 2010 3 comentarii

Sau despre cum nu-ti vine sa crezi ca a trecut anul asa de repede, si in acelasi timp iti doresti sa mai ai vreo cateva luni sa inveti pentru sesiune. Sau sa-ti faci fituicile potrivite.

Despre cozi interminabile la listat cursuri si despre carti date de zece ori din mana in mana. Despre cum sa dormi cate 5 ore pe noapte . Si in acelasi timp despre cei de la parterul caminului care asculta muzica ruseasca la 11 noaptea cu boxele la maxim, despre cei care petrec in ciuda ta si despre cei care se uita la filme porno la 2:14 AM cu boxele la maxim. Presupun ca fiecare se racoreste in felul lui.

Despre proiecte terminate intotdeauna cu 5 minute inainte de deadline, de invatat pe jos, langa pat si despre rasete isterice cu colegii de camera, care sunt chiar mai stresati ca tine. Despre cum inveti sa imparti totul, despre cum sa spui “La revedere” vietii sociale si apoi sa planuiesti o razbunare crunta dupa sesiune, razbunare care implica cantitati nepermise de alcool si alte nopti nedormite.

Despre emotii puternice precum dragostea de viata(lipsa), crizele din serialul”Maine e examenul?!”, si despre solidaritatea la copiat.

Despre si mai multi bani cheltuiti aiurea, despre filme urmarite pe furis, despre prieteni pe care ii iubesti mai mult ca oricand. Despre incapatanarea cu care ignore ca atunci cand se termina anul n-o sa mai stai in aceeasi camera cu oamenii care au fost langa tine 9 luni. Zi si noapte. (See how friendships are born?)

Despre deceptii si planuri de viitor. Despre sesiunea care incheie anul.

Despre cum sa traiesti viata luand tot ce e mai frumos de la ea.

Ce ar zice parintii nostri daca ar sti?

Aprilie 27, 2010 6 comentarii

E dureros sa vad de cand n-am mai scris aici. Better make it good then.

Ce ar zice parintii nostri daca ar sti?

Ca nu, mirosul ala de tutun nu e numai din club ci si din cauza faptului ca am strans intre doua degete o tigara imprumutata de la un prieten. Si  ca nu, nu raspundem la telefon inainte de 12 ziua, pentru ca petrecerea de aseara s-a intins prea mult.

Ca banii aia nu sunt pentru cartile de la facultate, ci pentru o noua pereche de pantofi. Si ca nu, nu mergem la toate cursurile pentru ca nu ne putem trezi dupa o noapte de petrecere.

Ce ar zice parintii nostri daca ar afla cat de rebeli suntem de fapt atunci cand nu suntem acasa sa le zambim frumos inainte sa incuiem usa in urma noastra? Ce ar spune daca ar sti ca la ora la care ei dorm, noi incercam sa ne gasim drumul prin oras. Ca radem fara nerusinare in parcari cu beri in mana. Ca avem prieteni noi si nu ne e teama sa le marturisim pacatele intre doua rasete. Ca noi chemam taxiul intotdeauna prea tarziu si ne cheltuim banii prea devreme.

Ce ar zice parintii nostri daca ar sti de nerusinarea cu care iubim? Daca ar afla ca ne pierdem mintile dupa ora zece si ca nu ne straduim sa ni le recuperam. Cum s-ar uita la noi daca ne-ar vedea dansand pe mese in hohote de ras? Ce ar crede daca ne-ar vedea facand in 2 minute, din strainii de la bar, prieteni? Si dupa, pereche.

Ce ar crede parintii nostri daca ne-ar vedea invatand pentru examene cu o noapte inainte. Adormind pe holuri apoi, sau pe spatele celorlalti si dimineata cersind cafea si inca 5 minute in cearsaf. Ce ar zice daca ar sti ca iubim pe fuga si mai intotdeauna pe cine nu trebuie? Ca ne frangem inimile si ne inaltam visurile. Si ca orice s-ar intampla suntem in stare s-o luam de la capat.

Cum ar reactiona parintii nostri la increderea nelimitata pe care o punem in ceilalti? Ce ne-ar spune daca ne-ar vedea lasand lucrurile de pe o zi pe alta? Ce ar crede despre locurile in care mergem, oamenii pe care-i intalnim si cei pe care-i sarutam?

Probabil ca si-ar aminti ca au fost si ei ca noi. Sau poate n-ar vrea sa stie.

JLN

Free your mind. You know you want to.

Efectele sesiunii

Februarie 3, 2010 5 comentarii

… sau despre cum sa visezi ca fumezi, cand n-ai pus o tigara in viata ta, cum sa te trezesti de 3 ori pe noapte speriat ca ai intarziat la examen, asta dupa ce te-ai apucat de invatat cu o seara inainte. Pentru ca n-ai avut timp evident.

Despre cum sa alergi dupa stiri ca pacatosul dupa impartasanie, cum sa cutreieri un mastodont de corp al Universitatii si sa bati la 30 de usi, sa-ti prezinti cauza proiectului care te scapa de „picare”.

Despre cum sa-ti ingropi capul in arhive de ziare si despre cum sa dormi pe apucate, despre cum sa nu-ti dai seama ce pui in gura si sa mananci ciocolata la borcan la 3 noaptea.

Despre cum sa alergi seara cu inima stransa si capul in nori la un interviu pentru AIESEC si sa fii „in high spirits”, cand te gandesti ca ai sa pici examenul de dimineata.

Despre cum sa te inghesui in sala de lectura si sa furi scaunele celorlati, despre cum sa imparti camera de studiu cu inca 50 de oameni si sa razi 5 minute la cea mai inspida gluma, pentru ca nu mai suporti sa inveti. Despre lucruri pe care le ai de invatat si despre lucruri care se dau de fapt la examen. Despre cursuri pierdute si nervi intinsi la maxim.

Despre cum sa asculti Mariah la 12 noaptea cu boxa la ureche pentru ca fiecare din colegele de camera are de invatat. Despre cum sa bei sampanie la ora 1 noaptea ca sa faci pauza de invatat. Despre dume si poante pe care le zici cand nu mai gandesti si care acum stau scrisee pe post it-uri pe unul din peretii camerei, langa calendar.

Despre oameni pe care ii iubesti si care par sa fi reinviat generatia emo peste noapte. Despre oameni care se lasa de facultate. Despre oameni pur si simplu, care iti impartasesc suferinta.

Despre panica de a cadea la taxa.

Despre cei pe care ii dezamagesti si cei pe care ii faci mandri de tine, in egala masura. Despre bani cheltuiti aiurea si totul lasat pe ultima suta de metri. Despre zambete furate, telefoane interminabile si granita dintre vise si realitate.

Despre sesiune.

Shit. Trebuie sa scriu un post mai coerent.

Vine politia!

Ianuarie 29, 2010 Lasă un comentariu

Recunosc, poate nu a fost cea mai luminata idea sa facem un „show” in camera in timpul sesiunii si ok, nu a fost chiar bine sa dam muzica la maxim si sa urlam ca suntem tineri( in sinea noastra, evident), dar asta nu inseamna, draga domnule gardian, pasare de noapte in actiune, ca trebuia sa bati la usa noastra de 3 ori la rand si sa avertizezi ca ai chemat deja politia. Pentru ca noi suntem fete de 20 de ani si stim ca politia are de prins infractori periculosi, de asigurat paza societatii si alea-alea si nu-si pleaca urechea la doleantele unor tocilare silitoare studente din camin. Care si asa au invatat materia aia pe de rost si ne intrerup invatatul cand ne e lumea mai draga printr-un vorbit la telefon obsesiv-compulsiv. Si loud, really loud!

Next time we should pick a club.