Arhiva

Archive for the ‘Viata – teren de joaca mortal’ Category

Legile lui Murphy pentru transportul in comun

Octombrie 31, 2010 Lasă un comentariu

Daca nu-ti permiti o masina mai toate drumurile tale sunt “in comun”. De la trenul cu care ajungi acasa, la autobuzul de toate zile, la vacantele in masina prietenilor, esti obligat sa relationezi cu oameni atunci cand calatoresti.

Uneori viata iti ofera surprize pe drumul pe care il urmeze: a se vedea Suplimentul de suflet si Strainul din tren. Alteori iti promiti ca-ti faci un credit pentru un Logan, dar iti amintesti rapid ca e criza inca.

Vorbim deci astazi despre transportul in comun si despre cum interactioneaza Romania in spatii stramte.

I. Autobuzul/ Tramvaiul:

E un singur autobuz care ma duce de la facultate acasa, dar pasagerii nu sunt niciodata aceeiasi. Un japonez mi-a spus odata ca la el sunt atat de multi oameni ca ofiterii de politie trebuie sa-i impinga inauntru ca sa poata inchide usile.

In Romania oportunitatea gasirii unui loc functioneaza in concordanta cu legile lui Murphy astfel:

  • autobuzul nu este niciodata gol. Daca e gol atunci se retrage la garaj;
  • daca este un loc liber, acesta se va ocupa in momentul in care te indrepti spre el;
  • daca totusi ti-ai gasit un loc, la urmatoare statie sigur va urca o persoana de varsta a treia cu o operatie/infectie la masea/ operatie la burta (da, le-am auzit pe toate) care te va ridica de pe loc oricum (uneori tragandu-te de mana). In caz ca nu cedezi locul vei avea parte de discursuri moraliste cu iz comunist, adresate cu voce clara si, daca e o zi proasta, si de o injuratura.
  • in autobuz se gaseste in fiecare zi cel putin un Ion Creanga (adica un nene care incepe sa povesteasca convins ca toata lumea e interesata de ce are spus) si cel putin un Pasa Hassan (alt nene, mai tanar care are impresia ca autobuzul e casa lui si-si permite orice);
  • in autobuz se gaseste intotdeauna un cersetor care se strecoara printre picioarele tale. Uneori nu poarta papuci si risca pneumonia si implora mila ta. Alteori trage de geanta ta;
  • soferul va pune intotdeauna o frana mult prea brusca in urma careia vei resimti un cot/picior in diverse parti ale corpului;
  • troller/rucsac/ bagaj? Mission Impossible 3!
  • in autobuz trebuie sa existe intotdeauna un controlor (sau o ceata de controlori) care prinde pe cineva pe picior gresit. Cand victimile cad greu atunci brigada prinde sigur un varstnic pe care il da jos la prima sa-l intrebe de ce arata asa mototolit biletul;
  • daca nu citesti romane in autobuz, afli sigur ca viata bate filmul din discutiile celorlalti. Nu ca asculti, dar e imposibil sa nu  prinzi franturi. Ce poti afla? Cum sa-ti deschizi o afacere. Cum sa suni 3 fete la rand si sa-i fiecareia “iubito” sau cum se fac cererile de casatorie in ziua de astazi (la o cabana la munte, intr-o noapte cu zapada, in mijlocul cinei, la un restaurant dragut);

II. Trenul:

Trenul e varianta soft a autobuzului, pentru ca distante mai lungi inseamna mai multa relaxare… sau sa iti pui castile in urechi sau sacitesti un ziar/carte si sa-i ignori cu desavarsire pe ceilalti. Depinde de preferinte.

Dar legile lui Murphy functioneaza si aici:

  • nu-ti fa griji: la casa de bilete coada e intotdeauna prea mare pentru a te strecura si tu;
  • cand nu-ti iei bilet va fi mereu „Super Control” (biletul din tren e cam cu 50 % mai scump decat cel de la ghiseu. Si nu se fac reduceri pentru elevi si student. Va spune respectiva din proprie experienta.);
  • vagonul in care te asezi are cel putin o ceata de oportunisti care vorbeste tare/ se iau de tine/ arunca cu seminte;
  • intotdeauna cineva citeste peste umar sau se chinuie sa citeasca invers;
  • intotdeauna trenul va sta mai mult decat trebuie in cel putin o gara;
  • cineva va urca intotdeauna cu o mobila/ bicicleta/ animal de casa;
  • oricine te asteapta in gara nu va nimeri niciodata vagonul in care esti si va trebui sa cobori oricum bagajele singur;
  • intotdeauna vei afla povestea cuiva dintr-o conversatie la telefon de la o Maricica catre un Ion;
  • cei mai tari protagonisti dintr-un tren au fost doi amanti. I-a observat mama: el casatorit, ea mai tanara si gratioasa. El vorbind la telefon cu sotia, spunand ca a stat peste program (nu credeam ca lucrurile astea functioneaza si in realitate), ea asteptand cuminte pe scaun. Dupa care s-au sarutat.

Societatea in toate formele ei ingramadita in vagoane. Oameno

Si pentru ca n-am incercat inca: cineva dornic sa ne spuna povesti din metrou?

Cu multa dragoste si pasiune,

probabil ultimul post pe acest domeniu.

 

 

Anunțuri

Imi place pe canapea

Octombrie 21, 2010 5 comentarii

Cel mai des. Sau pe masa din hol. Sau langa oglinda. Uneori pe dulapul din bucatarie, alteori pe fotoliu. Si daca ma plictisesc si intr-un colt. Posibilitatile sunt multiple si depind de afinitatile fiecareia…

Nu, nu este vorba de sex. Azi nu vorbim de pozitii, ci de „chestii” mai importante.

In ultima luna Facebook-ul a fost invadat de statusuri in care mai toate femeile pareau sa afiseze cu toata convingerea diverse locuri unde le-ar placea sa faca sex. Simplu si la obiect si fara nici o explicatie, facand toata populatia masculina sa-si puna intrebari si sa faca aprecieri.

Cu fiecare zi care trece, tot mai multe femei cu acelasi tip de  status, tot mai multe intrebari.

Let the controverse to flow! And then tell the truth.

Nu e nici mai mult, nici mai putin decat o campanie de awareness. Cu care sunt vag de acord, dar presupun ca, in unele situatii, ca sa poti face un barbat atent, trebuie sa-i inciti putin imaginatia… si alte lucruri. 

Faptul ca octombrie e luna din an in care se atrage atentia asupra cancerului la san nu va spune nimic? Sau ca anul trecut, in aceeasi perioada, acelasi Facebook era plin de statusuri feminine cu nume de culori?

„I like on the…” se vrea o campanie de atragere a atentiei barbatilor asupra luptei impotriva cancerului la san. Strategie planuita destul de iscusit ( daca e sa consideram ca pe mine m-au intrebat 3 intr-o seara „Ce Dumnezeu e cu status-urile alea?!”), idee centrala mult prea „jucausa”.

„I like it on…”, dragii mei reprezentanti ai cromozomului Y, nu se refera la spatiul unde frumoasa de la 5 si-ar dori sa se iubeasca cu foc, ci la acel loc unde ii place sa-si tina geanta. 

Daca va amintiti, anul trecut acelasi joc s-a referit la ce culoare de sutien ar prefera frumoasele noastre.

Mesajul primit de mine pe Facebook suna in felul urmator.

Last year there was a game that circulated on FB about what color bra you were wearing at the moment. The purpose was to increase awareness about October being Breast Cancer Awareness month. It was a tremendous success and had men wondering for days what the colors on the women’s statuses meant. It was so successful that it even made it to the news!

It’s that time of year again, and this year’s game has to do with your handbag/purse & where you put it the moment you get home. For example, „I like it on the couch”, „I like it on the kitchen counter”, „I like it on the dresser”…u get the idea! This is what you need to do: whatever your answer is, put it on your status with nothing else. Use the wording „I like it __________.” In addition, copy and paste THIS message into all the inboxes of your FB female friends! Don’t put it on your wall or status…just in their inbox. Let’s see if we can drum up as much attention as last year, and keep the guys guessing about what we’re talking about!!! 😉

The bra game made it to the news. Let’s see if we women are that powerful again this year!!

REMEMBER – DO NOT PUT YOUR ANSWER AS A REPLY TO THIS MESSAGE; POST IT AS YOUR STATUS! THEN PASS THIS TO EVERYONE WOMAN YOU KNOW VIA THEIR INBOX! :-)”

Imi cer scuze reprezentantelor sexului frumos pentru ca „am divulgat” secretul inainte de vreme, dar cred ca in 3 saptamani aceasta campanie a starnit maximul de interes pe care il putea atinge. Multumesc  pentru ca sunteti interesate de acest aspect, dar mi-as dori un pic mai mult de la voi decat niste statusuri pe Facebook. Pentru ca putem.

Si acum trebuie sa va intreb,domnilor: functioneaza? Acum ca vi s-a revelat ce si cum si v-a trecut febra, va simtiti atentionati? Percepeti durerea acelor femei bolnave si grija celor sanatoase? V-a determinat sa va pese mai mult? Veti lua masuri?

  Acum eu sunt cea curioasa.

Change your life. Join AIESEC now!

Octombrie 16, 2010 Lasă un comentariu

Vorbim azi de schimbare. Pentru ca se poate!

Pentru ca o parte dintre noi nu numai viseaza, ci ar in stare sa mearga in patru zari ca sa-si vada visele realitate. Si reusesc.

Nu ma refer aici la cei care profeseaza modelul „munceste orice ca sa-ti castigi painea. Nu ne-am nascut ca sa muncim si sa ne platim taxele, spunea Jason Mraz. Ne-am nascut ca sa aducem o schimbare in lume, ne-am nascut sa fim o schimbare continuua.

Acum un an de zile nu vorbeam asa.

Acum un an stiam ca vreau sa fac lucruri mari si ca e posibil sa si pot. N-aveam nici o directie si nici nu-mi doream ceva exact.Ah, ca voiam sa fiu jurnalist de renume si ca aveam un milion de idei asta se subintelege. Dar cu totii suntem superstaruri in visele noastre.

De voluntariat nici nu se punea problema. Pentru mine voluntariatul insemna sa duci de Craciun bomboane copiilor din orfelinat sau sa canti pentru batrani. Lucruri cu care nu eram de acord, pentru ca aveau un efect minim si ma lasau intotdeauna cu frustrarea ca nu se poate face mai mult. Perspectiva de om venit dintr-un oras mic.

Am avut insa norocul sa dau peste oameni care stiau mai multe decat mine. Mult mai multe! Vorbeau frumos si idealist si cand am pus piciorul la ei in sediu mi s-a parut ca sunt toti niste moriști care nu se opresc niciodata din a munci! Aveau zambete cat pentru o natiune intreaga si erau niste oameni mici care faceau lucruri mari. Toate astea ambalate frumos in denumirea de voluntar AIESEC. Sub semnul schimbarii lumii asteia prin ei insisi lucrau la proiecte pentru oamenii din jur, in timp ce ei isi dezvoltau potentialul si abilitatile de lideri.

Ce faceau ei mai exact?

Multe lucruri pozitive acolo unde este nevoie de ele. Conferinte nationale si internationale de traininguri pentru ca fiecare din noi sa aiba sansa sa invete. Pentru ca daca dai un om de mancare un peste, va avea ce sa manance o data, dar daca il inveti sa pescuiasca, atunci va avea ce manca toata viata. Se mai alatura cauzelor de tot felul si isi educa membrii in spiritul ca nimic nu e imposibil. Vreti o mostra? Va arat doua: GROW, IASHINGTON.

Mai fac si stagii de practica internationale. Ofera sansa sa te duci si sa lucrezi PE DOMENIUL TAU intr-o tara straina. Oricare ti se potriveste tie. SI poti sa stai acolo pana la un an si jumatate si sa ai parte de o experienta care iti schimba definitiv perspectiva asupra vietii. Se numeste programul Exchange si zeci de oameni au parte de el, anual, numai in Iasi.

Dar AIESEC este prezent in 107 tari, pentru ca este cel mai mare ONG condus de studenti. Si este in Romania in 15 locale.

15 locale de oameni cu idei si vise si spor de munca. 15 locale unde zeci de oameni devin o familie, au parte de experiente incredibile si muncesc pentru un alt viitor al tau si al lor.

Ce am facut Eu in AIESEC pana acum?

M-am schimbat intr-o versiune mai buna a persoanei care stiu ca pot fi. Am organizat, alaturi de o echipa unica, o conferinta internationala si i-am cunoscut pe Catalin Stefanescu, Cristian Andrei sau Madalin Matica. Am incercat sa fiu liderul unei echipe. Am cunoscut oameni fantastici care-mi sunt prieteni si uneori familie si am intrat in contact cu profesionisti din domeniul comunicarii. Mi s-a spus zi de zi ca se poate si am putut. Am muncit mult, mi-a placut si mai mult. Si n-am fost niciodata singura in drumul asta.

Am ajuns sa cred ca pot schimba lumea.

Schimba-ti viitorul, schimba mediul in care traiesti si indrazneste sa crezi ca poti mai mult. Aplica aici.

Reguli de civilizatie urbana

Octombrie 7, 2010 Lasă un comentariu

Zic.” Aia din coltu’ gurii tale e o tigara? Si zici ca esti tanar inca? Ca-ti place sa gonesti printre masini pe unde stii ca e radar? Sa umbli aiurea prin cafenele si magazine si sa ti se para ca lumina din interioare e de o mie de ori mai buna ca aia reala? Ca o realitate alternativa in te arde sa evadezi din cand in cand. Sstt… nu zic la nimeni.”

Urbanul nu e nimic mai mult decat o jungla ordonata. Si fascinanta in toate formele ei. Un colaj de suflete imprastiat in blocuri de sticla sau aruncat pe strazi interminabile.Depinde din ce unghi privesti.

Nu e ca si cum ai putea civiliza ceva numit civilzatie. Dar urbanul are niste reguli nescrise, fara de care nu se poate supravietui.

1. Urbanul iti cere sa traiesti in spiritul lui, ca sa vezi in blocurile de sticla miracole ale lumii moderne, si nu inchisori gri.Iti cere sa faci rezervari in oras, sa stii ruta tramvaielor si sa alergi la semafor.

2. Urbanul nu cunoaste batranete. In oras oricine trece de 50 de ani poarta ori o bereta pe o parte, ori o geanta cu potential de „vintage”. Si vorbeste de ziua de maine ca de o experienta, niciodata o fatalitate.

3. Urbanul e misogin cu provincialii doar la inceput. Dar asta e doar un test pentru a vedea daca-i inglobeaza in masinaria lui de suflete. Pentru ca pana la urma fiecare ajunge sa detina o bereta.

34. Urbanul e „CooL” prin definitie. In oras fiecaruia i se cere sa aiba macar un lucru „pe trend”. Daca nu se intampla asta, atunci asigura-te macar ca imbraci atitudinea potrivita. Daca nici asta nu se intampla atunci ai pierdut. Ce anume, stii doar tu.

5. In lumea urbana „YOU save the day!” TU scrii scenariul si esti regizorul si protagonistul povestii. Nu conteaza cati oameni are orasul asta, lumea e a ta asa ca ai grija cum o dirijezi, ai grija ce sfori tragi. Pana la urma intreaga viata e un teren de joaca mortal.

6. Urbanul se reinventeaza mereu si e intotdeauna flamand de original. Iti cere deci sa fii creativ ca sa te poata promova, sa te ridice pe culmile de pe care sigur o sa te coboare mai apoi. In unele cercuri insa e de ajung sa fii omul potrivit la locul potrivit.

7. Rebeliunea e acceptata doar cand nu se substrage nici uneia dintre regulile de mai sus. Ar fi bine sa ai grija: certain folks have crazy cameras around here.

Tu cum supravietuiesti?

Showbiz pe strada ta

Septembrie 29, 2010 Lasă un comentariu

Ii vezi „dupa bloc” sau (mai nou) in liceele romanesti. Sunt uber-cooli, un pic neintelesi si foarte greu le ajungi la nas. Trec prin fata ta cu un aer „usor superior” si, de obicei, au purtari „deosebite” si voci puternice. De cele mai multe ori nu trec de 25 de ani, varsta la care viata adevarata isi cere drepturile.

Uneori exagereaza si ii numesti „pitzipoance” sau „cocalari”. Pentru ca hainele acelea arata bine numai la televizor si pentru ca tu, ca om simplu, te ofuschezi cand se comporta de parca lumea s-ar rezuma la cine cu cine se iubeste si ce poarta in timpul asta. Ei fac insa show in felul lor, adunandu-se in strada sau pozand sexy prin cluburi, pentru ca, nu e asa, totul se rezuma la „Carpe Diem”.

O alta parte din spectacolul vietii.

Alteori sunt ridiculazati, trecand in randul celor”frustrati”, asezatii fiind pe aceeasi treapta cu acei copii care canta balade cu fixativul pe post de microfon. Ei insa stiu ca fotografia de la televizor trebuie trasa la indigo si pe strazile tale.

Toata lumea trebuie sa fie faimoasa intr-un fel sau altul. Toti ne individualizam prin ceva si, prin urmare, e normal ca acel ceva sa fie scos in fata, ca doar asa spune si pilda talantilor! Ei si cum sa nu faci ceva ce e aprobat prin Biblie chiar?

Miirajul entertainmentului e pentru unii o Fata Morgana, pentru altii un scop numai bun de urmat si, pentru o a treia categorie, prilej de nascocit prejudecati sau retete. Esti zgomotos pe strada. Vrei sa ajungi/ai ajuns „pe sticla”?

1.Te culci cu directorul.

2. Daca nu, esti sigur nepoata sau fiica a vreunui”bastan”

3.Daca nici una din astea nu merge, atunci oricum esti tu urat si prost, dar dai tu bine pe post ca ai avut noroc chior si te-au ambalat ăia cu țoale de firma.

Sigur tre’ sa fie una din astea!

Entertainmentul si-a proclamat singur independenta si a iesit din cadrul televizorului tau. Si-a gasit loc la tine in strada, intre chioscurile de ziare si alimentara. Poarta haine colorate si tipa si te baga in seama cand ai vrea mai putin. Si aici lumea se imparte pe baricade: ori intelegi, ori te alaturi lor. Ori esti „trecut”, ori te arunci in lumea lor mica, but oh, so eager to take over.

Partea proasta? „It ain’t bringin’ anythin’ new, gents!” De unde atata revolutie, care ii mai e sensul astazi? Suntem prea moderni sa facem vreo revolutie, sa cautam o idee, haideti deci sa incropim o copie proasta. Chiar la intrarea in bloc, chiar in amfiteatrul facultatii.

Partea si mai proasta? Ar fi bine ca acesti „Pseudo – Showmen” sa fie doar adolescenti cu probleme de identitate. Mai grav e cand vezi oamenii de 30 de ani traumatizati de vestea ca trebuie sa creasca. Sa facem diferenta: nu ma refer la acei oameni cu spirit liber si idei cat pentru o natiune, ci la cei care se ascund intr-o geaca de piele, fugind inca de ei insisi.

Pana la urma, fiecare are locul lui in lumea entertainmentului. Nu-i asa?

Poza aici

Fast-food truth revealed!

Septembrie 26, 2010 3 comentarii

Toata lumea spune ca mancarea de la fast-food nu e buna. Si cu totii ne oprim sa luam un hamburger in drum.

Pun pariu ca fiecare dintre noi a mancat cel putin o data in viata la McDonalds sau KFC. Ca a facut sau nu din asta un obicei,e partea a doua. In anii secolului vitezei mancarea fast-food a devenit un atribut al lumii moderne – „chestia aceea trendy” premergatoare mancararii macrobiotice.

Cand vine vorba de fast-food-uri, diferenta dintre minciuna si realitate e aceeasi cu diferenta dintre reclamele cu familii iubitoare si fericite dupa ce ies de la McDonalds si oamenii obezi de care ne lovim pe strada.

Cu toate acestea parca ne este imposibil sa ne oprim din mancat lucruri de la fast-food. Sub acoperisul scuzelor de genul” N-am timp sa gatesc!” sau „Iau ceva pe fuga in pauza de lucru.” se ascunde insa adevarul crunt al dependentei. Da, mancarea de la fast-food provoaca dependenta.

Nu ma credeti pe cuvant! Uitati-va aici:

Cand vine vorba de Mcdonals, KFC sau alte lanturi de astfel de magazine, in fata apar doar clovni bine-dispusi sau adolescenti plini de energie si nimeni nu vorbeste despre videoclipurile socante de pe Youtube. Videoclipuri care demonstreaza ca „the fries” (cartofii prajiti) arata si dupa doua saptamani ca abia scosi din tigaie.

Ca tot vorbim de McDonalds ar fi de mentionat aici si articolul celor de la DailyMail in legatura cu provenienta gainilor folosite de cei de la McDonald’s (Brazilia, Thailanda si Olanda)  si conditiile in care acestea sunt crescute: nu prea bune, daca e sa citim cu atentie. (Articolul aici )

Mancatul mult si prost este o traditie pur-romaneasca si marketerii stiu sa profite de asta. Avem cu totii diabet, boli de inima si suntem mult prea grasi . Si ne intrebam de ce pana si fetele foarte slabe au celulita. Nu facem inot, dans, sala pentru ca nu e niciodata timp. Dar ne luam intotdeauna gustarea de la magazinul din colt.

It’s up to you dar…

Tineti minte ca totul vine din interior. Altfel…

Franta, tiganii si expulzarea

Septembrie 20, 2010 5 comentarii

In ultimele saptamani, intre mediatizarea pana la refuz a arestarii lui Sorin Ovidiu Vantu si opinii peste opinii despre cat de rau o ducem, presa a facut caz de o alta durere a Romaniei. Durere care intotdeauna ridica acuzatii de rasism si controverse peste controverse: expluzarea tiganilor din Franta.

Ce s-a gandit guvernul francez? Ca poate scapa de cersetorii de la colt de strada, care au impanzit Franta pana la limita suportabilitatii cu bani. Altfel spus, rromii erau platiti sa ii lase in pace si sa se intoarca in Romania. Zis si facut, comunitatile de rromi si-au facut bagajele, si-au luat banii si au purces la aeroporturi.

Intrebati de jurnalisti ce au de gand sa faca in continuare raspunsul lor a fost prompt:” Ne intoarcem cat putem de repede!” Va sa zica, oamenii aveau sa stea in Romania, atat cat le ajungeau banii si apoi aveau sa se intoarca. Rezultatele initiativei franceze? Nule.

Intre timp s-a sesizat si Curtea Europeana. Viviane Reding, Vicepreşedinte pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie al Comisiei Europene a tinut un discurs dur prin care condamna atitudinea Frantei. Mergea pana intr-acolo incat sa compare expulzarea romilor cu deportările din timpul celui de-al doilea război mondial. Mai mult decat atat, Reding ameninta Franta cu infringement. Ce inseamna infrigement? Penalizarea statului in cauza printr-o amenda usturatoare.

Ce rezulta din acestea? Ca Franta va cheltui de doua ori bani fara a fi in stare sa rezolve problema. Pentru ca rromii se vor intoarce asa cum au promis si, in acelasi timp, CE nu glumeste prea des.

…Sarkozy se cearta cu Jose Manuel Barosso(presedintele CE), Italia se gandeste ca va fi urmatoarea pe lista…

Mult zgomot pentru nimic. Pentru ca oficiaili CE sunt prinsi in proceduri si francezii dezvolta o antipatie crescanda fata de romani. Pentru ca, intrebati de unde vin, rromii raspund raspicat:”Roumanie”.

Semnele de intrebare care se ridica duc la alta problema: integrarea rromilor in societatea franceza. Pentru ca ei vin sa caute un taram al fagaduintei, dar aplica tot ceea ce au invatat acasa. Iar francezul, neobisnuit, stramba din nas si face tot posibilul sa-i ignore. Acum, stim cu totii ca rromii nu sunt genul de oameni pe care sa-i ignori.

Si atunci ma intreb. Nu ar fi fost mai bine daca s-a fi preocupat cineva de la CE sa-i integreze in societatea franceza? Sa educe copiii rromilor in scoli speciale (pana invata ce inseamna spiritul frantuzesc macar), sa creeze locuri de munca pentru parintii lor? N-au de ce, mi-ati raspunde. Pana la urma pentru ei sunt niste straini. Dar niste straini de care nu vor scapa prea curand si care vor cauza inca daune Frantei, facandu-i pe francezi sa-i urasca pe romani.

Nu credeti?

Ce fac oficialitatile romane in timpul asta? Se intrec in declararii ironice despre Franta. „Ei nu fac decât să le ofere ţiganilor un concediu plătit”, a apreciat un oficial, citat de New York Times.

Pana una-alta rromii sunt nomazi prin natura lor, dar isi cer drepturile ca orice om al lumii asteia, chiar daca nu stiu exact care sunt acestea.

Tu cum ai rezolva situatia?