Reguli de civilizatie urbana

Octombrie 7, 2010 Lasă un comentariu

Zic.” Aia din coltu’ gurii tale e o tigara? Si zici ca esti tanar inca? Ca-ti place sa gonesti printre masini pe unde stii ca e radar? Sa umbli aiurea prin cafenele si magazine si sa ti se para ca lumina din interioare e de o mie de ori mai buna ca aia reala? Ca o realitate alternativa in te arde sa evadezi din cand in cand. Sstt… nu zic la nimeni.”

Urbanul nu e nimic mai mult decat o jungla ordonata. Si fascinanta in toate formele ei. Un colaj de suflete imprastiat in blocuri de sticla sau aruncat pe strazi interminabile.Depinde din ce unghi privesti.

Nu e ca si cum ai putea civiliza ceva numit civilzatie. Dar urbanul are niste reguli nescrise, fara de care nu se poate supravietui.

1. Urbanul iti cere sa traiesti in spiritul lui, ca sa vezi in blocurile de sticla miracole ale lumii moderne, si nu inchisori gri.Iti cere sa faci rezervari in oras, sa stii ruta tramvaielor si sa alergi la semafor.

2. Urbanul nu cunoaste batranete. In oras oricine trece de 50 de ani poarta ori o bereta pe o parte, ori o geanta cu potential de „vintage”. Si vorbeste de ziua de maine ca de o experienta, niciodata o fatalitate.

3. Urbanul e misogin cu provincialii doar la inceput. Dar asta e doar un test pentru a vedea daca-i inglobeaza in masinaria lui de suflete. Pentru ca pana la urma fiecare ajunge sa detina o bereta.

34. Urbanul e „CooL” prin definitie. In oras fiecaruia i se cere sa aiba macar un lucru „pe trend”. Daca nu se intampla asta, atunci asigura-te macar ca imbraci atitudinea potrivita. Daca nici asta nu se intampla atunci ai pierdut. Ce anume, stii doar tu.

5. In lumea urbana „YOU save the day!” TU scrii scenariul si esti regizorul si protagonistul povestii. Nu conteaza cati oameni are orasul asta, lumea e a ta asa ca ai grija cum o dirijezi, ai grija ce sfori tragi. Pana la urma intreaga viata e un teren de joaca mortal.

6. Urbanul se reinventeaza mereu si e intotdeauna flamand de original. Iti cere deci sa fii creativ ca sa te poata promova, sa te ridice pe culmile de pe care sigur o sa te coboare mai apoi. In unele cercuri insa e de ajung sa fii omul potrivit la locul potrivit.

7. Rebeliunea e acceptata doar cand nu se substrage nici uneia dintre regulile de mai sus. Ar fi bine sa ai grija: certain folks have crazy cameras around here.

Tu cum supravietuiesti?

Ciocolata de duminica seara

Octombrie 3, 2010 Lasă un comentariu

Toata lumea are dreptul la o ciocolata duminica seara. In primul rand pentru ca maine e luni si pentru ca n-are nimeni chef de luni. Decat in cazul in care cineva se pregateste sa schimbe lumea de maine, sau sa ia parte la nu stiu ce intamplarea mareata, care il va face sa se simta mai bine in pielea lui. Dar nu sunt prea multi oameni din acestia, nu-i asa?

Vorbim insa de ciocolata azi. De ce? Pentru ca toata lumea iubeste cicolata si pentru ca nimeni nu se poate abtine de la o bucatica. Cineva spunea ca lucrurile bune in viata sunt ori ilegale, ori imorale, ori ingrasa. Stim unde sa incadram ciocolata, cu toate astea ati vazut fabricile de ciocolata plangandu-se de vreo criza? Nu. Ati vazut pe cineva (in afara de doamnele si domnisoarele care se lauda constant ca incep o dieta ca se vor lasa de mancat dulciuri) cu initiativa de a renunta la ciocolata? Nu!

Ciocolata e ca… fericirea universala. De asta se face cadou la zile mari si la mici rasfaturi. Are darul sa aduca putina placerea in viata oricui. Uneori chiar mai multa, depinde de doza si de persoana cu care o imparti. Se abuzeaza de ea in perioade de crize sentimentale, se adauga ca ingredient magic la orice masa buna, se gaseste in mii de sortimente, astfel incat absolut nimeni sa nu poata refuza.

Si vindeca orice: exalta o inima ranita, relaxeaza un trup stresat, contribuie cu dibacie la anumite euforii inspirationale fara de care nu se poate trai. Apare in forma de dar sublim de la parinti la copii si ca oferta de impacare de la ei catre ele.

Iti inmoaie genunchii mai ceva ca atingerea primei zile de vara din an, iti inunda papilele gustative in asa hal incat te predai simturilor tale din prima, o savurezi cu ochii inchisi, ca si cum te-ar ajuta sa-ti creezi o lume paralela unde orice vis este posibil. Te cucereste mai ceva ca gandul unei relatii extraconjugale cu un strain(ă) misterios(oasă). Nu poti sa-i rezisti si nici nu te chinui prea tare. Unii spun ca ar avea chiar proprietati afrodiziace. Dar noi nu credem tot ce auzim, nu-i asa? Nu e ca si cum numai numele emana o senzualitate general acceptata de toate societatatile….

O saptamana cu gust de ciocolata va doresc.

10 carti care-ti schimba viata in bine

Octombrie 2, 2010 3 comentarii

1. Codul bunelor maniere – absolut indispensabila pentru oricine vrea „sa ajunga undeva”. Tupeul e bun in anumite situatii, dar daca  nu stii sa te comporti sansele de reusita sunt minime. In orice societate exista un set de reguli nescrise, toate incluse intr-o astfel de carte asa ca, pentru bunastarea ta, te invit s-o citesti cu atentie.

2. Ghid de cultura generala – la fel ca si in cazul de mai sus un minim de informatii este vital. S-ar putea sa fie admisibil sa spui ca Mexicul e capitala Spaniei, dar numai la „Te pui cu blondele?”. In lumea reala informatia inseamna putere si un mijloc de a ajunge la scopul propus.

3. Biblia – pentru ca ai nevoie sa stii in ce crezi ( pentru cei studiosi recomand si Coranul)

4.Popa Tanda de Ioan Slavici – nuvela remarcabila pentru ca e extraordinar de simplu de citit si te invata cu varf si indesat ce inseamna initiativa si puterea exemplului personal.

5. O carte de bucate– pentru ca orice emotie trece prin stomac si pentru ca a sti sa gatesti bine nu mai reprezinta o datorie a femeii maritate, ci o calitate a omului complet.

6. Mizerabilii de Victor Hugo – pentru ca niciodata nu stii la ce sa te astepti de la viata si pentru ca portretizeaza societatea cu toate calitatile si defectele ei.

7. O carte de poezii – fie ca citesti fabule, poezii romantice sau versuri Bacoveniene, o poezie te ajuta sa intelegi cum arta poate dezvalui frumusetea chiar si in cele mai mari dureri ale fiintei umane.

8.Don Juan de Marco sau oricare alta carte de seductie. Pentru ca sexualitatea face parte din cotidianul nostru, fie ca vorbim de Sandra Brown sau Coehlo si pentru ca e alternativa eleganta la cartile erotice pe care le citeam cu totii pe sub patura in adolescenta. (yes, I know you did)

9. O carte de dezvoltare personala – pentru ca mai niciodata nu gasesti toate raspunsurile pe cont propriu iar mentorii se gasesc greu. Fie ca vorbim de volume motivationale, NLP, sau carti de self-discovery, toate te deschid spre lume. Lume pe care, in momentele tale de inspiratie, ” vrei s-o stapanesti.

10.  1001 de nopti – pentru fantezia de care toti avem nevoie si pentru basmele care nu se demodeaza indiferent de epoca sau varsta.

Tu ce carti vezi ca esentiale pentru tine?

Showbiz pe strada ta

Septembrie 29, 2010 Lasă un comentariu

Ii vezi „dupa bloc” sau (mai nou) in liceele romanesti. Sunt uber-cooli, un pic neintelesi si foarte greu le ajungi la nas. Trec prin fata ta cu un aer „usor superior” si, de obicei, au purtari „deosebite” si voci puternice. De cele mai multe ori nu trec de 25 de ani, varsta la care viata adevarata isi cere drepturile.

Uneori exagereaza si ii numesti „pitzipoance” sau „cocalari”. Pentru ca hainele acelea arata bine numai la televizor si pentru ca tu, ca om simplu, te ofuschezi cand se comporta de parca lumea s-ar rezuma la cine cu cine se iubeste si ce poarta in timpul asta. Ei fac insa show in felul lor, adunandu-se in strada sau pozand sexy prin cluburi, pentru ca, nu e asa, totul se rezuma la „Carpe Diem”.

O alta parte din spectacolul vietii.

Alteori sunt ridiculazati, trecand in randul celor”frustrati”, asezatii fiind pe aceeasi treapta cu acei copii care canta balade cu fixativul pe post de microfon. Ei insa stiu ca fotografia de la televizor trebuie trasa la indigo si pe strazile tale.

Toata lumea trebuie sa fie faimoasa intr-un fel sau altul. Toti ne individualizam prin ceva si, prin urmare, e normal ca acel ceva sa fie scos in fata, ca doar asa spune si pilda talantilor! Ei si cum sa nu faci ceva ce e aprobat prin Biblie chiar?

Miirajul entertainmentului e pentru unii o Fata Morgana, pentru altii un scop numai bun de urmat si, pentru o a treia categorie, prilej de nascocit prejudecati sau retete. Esti zgomotos pe strada. Vrei sa ajungi/ai ajuns „pe sticla”?

1.Te culci cu directorul.

2. Daca nu, esti sigur nepoata sau fiica a vreunui”bastan”

3.Daca nici una din astea nu merge, atunci oricum esti tu urat si prost, dar dai tu bine pe post ca ai avut noroc chior si te-au ambalat ăia cu țoale de firma.

Sigur tre’ sa fie una din astea!

Entertainmentul si-a proclamat singur independenta si a iesit din cadrul televizorului tau. Si-a gasit loc la tine in strada, intre chioscurile de ziare si alimentara. Poarta haine colorate si tipa si te baga in seama cand ai vrea mai putin. Si aici lumea se imparte pe baricade: ori intelegi, ori te alaturi lor. Ori esti „trecut”, ori te arunci in lumea lor mica, but oh, so eager to take over.

Partea proasta? „It ain’t bringin’ anythin’ new, gents!” De unde atata revolutie, care ii mai e sensul astazi? Suntem prea moderni sa facem vreo revolutie, sa cautam o idee, haideti deci sa incropim o copie proasta. Chiar la intrarea in bloc, chiar in amfiteatrul facultatii.

Partea si mai proasta? Ar fi bine ca acesti „Pseudo – Showmen” sa fie doar adolescenti cu probleme de identitate. Mai grav e cand vezi oamenii de 30 de ani traumatizati de vestea ca trebuie sa creasca. Sa facem diferenta: nu ma refer la acei oameni cu spirit liber si idei cat pentru o natiune, ci la cei care se ascund intr-o geaca de piele, fugind inca de ei insisi.

Pana la urma, fiecare are locul lui in lumea entertainmentului. Nu-i asa?

Poza aici

Fast-food truth revealed!

Septembrie 26, 2010 3 comentarii

Toata lumea spune ca mancarea de la fast-food nu e buna. Si cu totii ne oprim sa luam un hamburger in drum.

Pun pariu ca fiecare dintre noi a mancat cel putin o data in viata la McDonalds sau KFC. Ca a facut sau nu din asta un obicei,e partea a doua. In anii secolului vitezei mancarea fast-food a devenit un atribut al lumii moderne – „chestia aceea trendy” premergatoare mancararii macrobiotice.

Cand vine vorba de fast-food-uri, diferenta dintre minciuna si realitate e aceeasi cu diferenta dintre reclamele cu familii iubitoare si fericite dupa ce ies de la McDonalds si oamenii obezi de care ne lovim pe strada.

Cu toate acestea parca ne este imposibil sa ne oprim din mancat lucruri de la fast-food. Sub acoperisul scuzelor de genul” N-am timp sa gatesc!” sau „Iau ceva pe fuga in pauza de lucru.” se ascunde insa adevarul crunt al dependentei. Da, mancarea de la fast-food provoaca dependenta.

Nu ma credeti pe cuvant! Uitati-va aici:

Cand vine vorba de Mcdonals, KFC sau alte lanturi de astfel de magazine, in fata apar doar clovni bine-dispusi sau adolescenti plini de energie si nimeni nu vorbeste despre videoclipurile socante de pe Youtube. Videoclipuri care demonstreaza ca „the fries” (cartofii prajiti) arata si dupa doua saptamani ca abia scosi din tigaie.

Ca tot vorbim de McDonalds ar fi de mentionat aici si articolul celor de la DailyMail in legatura cu provenienta gainilor folosite de cei de la McDonald’s (Brazilia, Thailanda si Olanda)  si conditiile in care acestea sunt crescute: nu prea bune, daca e sa citim cu atentie. (Articolul aici )

Mancatul mult si prost este o traditie pur-romaneasca si marketerii stiu sa profite de asta. Avem cu totii diabet, boli de inima si suntem mult prea grasi . Si ne intrebam de ce pana si fetele foarte slabe au celulita. Nu facem inot, dans, sala pentru ca nu e niciodata timp. Dar ne luam intotdeauna gustarea de la magazinul din colt.

It’s up to you dar…

Tineti minte ca totul vine din interior. Altfel…

Cum a fost la Freelanceri.ro

Septembrie 24, 2010 Lasă un comentariu

Pentru ca vestile bune circula repede, azi vorbim despre un eveniment din Iasi menit sa incurajeze initiativele oamenilor cu idei.

Freelanceri. ro a fost o conferinta organizata la Iasi de Arhipelago si Fundatia Post – Privatizare. Astfel joi, 23 septembrie, 100 de participanti, freelanceri cunoscuti sau aspiranti, s-au strans in Parcul Stiintific si Tehnologic din Iasi. Scopul lor? Sa ia de la speakerii prezenti know-how-ul necesar unui freelancer de succes.

Si au avut de la cine sa invete. Pentru ca printre Speakerii acestei editii s-au numarat Peter Barta( director executiv al Fundatiei Post-Privatizare), Marius Ursache(Chief Creative Officer si co-fondator al Grapefruit.ro)  sau Adrian Mironescu(consultant si designer de identitate de brand).

Sub motto-ul „Tu esti o afacere!” la conferinta Freelanceri.ro s-a vorbit despre antreprenoriat, branding personal, elemente juridice si contabile si orientarea catre client.

Plusurile conferintei?

  • calitatea speakerilor si deschiderea lor spre public. Nu cred ca a fost o singura intrebare care sa nu primeasca un raspuns pertinent;
  • relevanta subiectelor atinse;
  • organizarea ireprosabila: receptia, coffee break-urile, time managementul si atitudinea organizatorilor oferind un exemplu de „Cum se face”‘.
  • micile surprize, precum cartile oferite de speakeri, degustarea de dupa si tombola.

Mie mi-a placut sa vad atatia oameni cu pasiuni la un loc. Oameni care vad mai departe de criza economica si criza de atitudine si impartasesc notiuni si retete de succes. Din punctul meu de vedere conferinta aceasta serveste drept educatie suplimentara celor care vor sa-si ia viata in propriile maini si sa o modeleze in ceva maret.

Felicitari organizatorilor pentru un eveniment foarte bine facut si astept cu nerabdarea editia de anul viitor.

Si da, jurnalist freelancer imi suna destul de bine. 🙂

Franta, tiganii si expulzarea

Septembrie 20, 2010 5 comentarii

In ultimele saptamani, intre mediatizarea pana la refuz a arestarii lui Sorin Ovidiu Vantu si opinii peste opinii despre cat de rau o ducem, presa a facut caz de o alta durere a Romaniei. Durere care intotdeauna ridica acuzatii de rasism si controverse peste controverse: expluzarea tiganilor din Franta.

Ce s-a gandit guvernul francez? Ca poate scapa de cersetorii de la colt de strada, care au impanzit Franta pana la limita suportabilitatii cu bani. Altfel spus, rromii erau platiti sa ii lase in pace si sa se intoarca in Romania. Zis si facut, comunitatile de rromi si-au facut bagajele, si-au luat banii si au purces la aeroporturi.

Intrebati de jurnalisti ce au de gand sa faca in continuare raspunsul lor a fost prompt:” Ne intoarcem cat putem de repede!” Va sa zica, oamenii aveau sa stea in Romania, atat cat le ajungeau banii si apoi aveau sa se intoarca. Rezultatele initiativei franceze? Nule.

Intre timp s-a sesizat si Curtea Europeana. Viviane Reding, Vicepreşedinte pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie al Comisiei Europene a tinut un discurs dur prin care condamna atitudinea Frantei. Mergea pana intr-acolo incat sa compare expulzarea romilor cu deportările din timpul celui de-al doilea război mondial. Mai mult decat atat, Reding ameninta Franta cu infringement. Ce inseamna infrigement? Penalizarea statului in cauza printr-o amenda usturatoare.

Ce rezulta din acestea? Ca Franta va cheltui de doua ori bani fara a fi in stare sa rezolve problema. Pentru ca rromii se vor intoarce asa cum au promis si, in acelasi timp, CE nu glumeste prea des.

…Sarkozy se cearta cu Jose Manuel Barosso(presedintele CE), Italia se gandeste ca va fi urmatoarea pe lista…

Mult zgomot pentru nimic. Pentru ca oficiaili CE sunt prinsi in proceduri si francezii dezvolta o antipatie crescanda fata de romani. Pentru ca, intrebati de unde vin, rromii raspund raspicat:”Roumanie”.

Semnele de intrebare care se ridica duc la alta problema: integrarea rromilor in societatea franceza. Pentru ca ei vin sa caute un taram al fagaduintei, dar aplica tot ceea ce au invatat acasa. Iar francezul, neobisnuit, stramba din nas si face tot posibilul sa-i ignore. Acum, stim cu totii ca rromii nu sunt genul de oameni pe care sa-i ignori.

Si atunci ma intreb. Nu ar fi fost mai bine daca s-a fi preocupat cineva de la CE sa-i integreze in societatea franceza? Sa educe copiii rromilor in scoli speciale (pana invata ce inseamna spiritul frantuzesc macar), sa creeze locuri de munca pentru parintii lor? N-au de ce, mi-ati raspunde. Pana la urma pentru ei sunt niste straini. Dar niste straini de care nu vor scapa prea curand si care vor cauza inca daune Frantei, facandu-i pe francezi sa-i urasca pe romani.

Nu credeti?

Ce fac oficialitatile romane in timpul asta? Se intrec in declararii ironice despre Franta. „Ei nu fac decât să le ofere ţiganilor un concediu plătit”, a apreciat un oficial, citat de New York Times.

Pana una-alta rromii sunt nomazi prin natura lor, dar isi cer drepturile ca orice om al lumii asteia, chiar daca nu stiu exact care sunt acestea.

Tu cum ai rezolva situatia?