Arhiva

Archive for the ‘Tot ce ai nevoie sa stii’ Category

Imi place pe canapea

Octombrie 21, 2010 5 comentarii

Cel mai des. Sau pe masa din hol. Sau langa oglinda. Uneori pe dulapul din bucatarie, alteori pe fotoliu. Si daca ma plictisesc si intr-un colt. Posibilitatile sunt multiple si depind de afinitatile fiecareia…

Nu, nu este vorba de sex. Azi nu vorbim de pozitii, ci de „chestii” mai importante.

In ultima luna Facebook-ul a fost invadat de statusuri in care mai toate femeile pareau sa afiseze cu toata convingerea diverse locuri unde le-ar placea sa faca sex. Simplu si la obiect si fara nici o explicatie, facand toata populatia masculina sa-si puna intrebari si sa faca aprecieri.

Cu fiecare zi care trece, tot mai multe femei cu acelasi tip de  status, tot mai multe intrebari.

Let the controverse to flow! And then tell the truth.

Nu e nici mai mult, nici mai putin decat o campanie de awareness. Cu care sunt vag de acord, dar presupun ca, in unele situatii, ca sa poti face un barbat atent, trebuie sa-i inciti putin imaginatia… si alte lucruri. 

Faptul ca octombrie e luna din an in care se atrage atentia asupra cancerului la san nu va spune nimic? Sau ca anul trecut, in aceeasi perioada, acelasi Facebook era plin de statusuri feminine cu nume de culori?

„I like on the…” se vrea o campanie de atragere a atentiei barbatilor asupra luptei impotriva cancerului la san. Strategie planuita destul de iscusit ( daca e sa consideram ca pe mine m-au intrebat 3 intr-o seara „Ce Dumnezeu e cu status-urile alea?!”), idee centrala mult prea „jucausa”.

„I like it on…”, dragii mei reprezentanti ai cromozomului Y, nu se refera la spatiul unde frumoasa de la 5 si-ar dori sa se iubeasca cu foc, ci la acel loc unde ii place sa-si tina geanta. 

Daca va amintiti, anul trecut acelasi joc s-a referit la ce culoare de sutien ar prefera frumoasele noastre.

Mesajul primit de mine pe Facebook suna in felul urmator.

Last year there was a game that circulated on FB about what color bra you were wearing at the moment. The purpose was to increase awareness about October being Breast Cancer Awareness month. It was a tremendous success and had men wondering for days what the colors on the women’s statuses meant. It was so successful that it even made it to the news!

It’s that time of year again, and this year’s game has to do with your handbag/purse & where you put it the moment you get home. For example, „I like it on the couch”, „I like it on the kitchen counter”, „I like it on the dresser”…u get the idea! This is what you need to do: whatever your answer is, put it on your status with nothing else. Use the wording „I like it __________.” In addition, copy and paste THIS message into all the inboxes of your FB female friends! Don’t put it on your wall or status…just in their inbox. Let’s see if we can drum up as much attention as last year, and keep the guys guessing about what we’re talking about!!! 😉

The bra game made it to the news. Let’s see if we women are that powerful again this year!!

REMEMBER – DO NOT PUT YOUR ANSWER AS A REPLY TO THIS MESSAGE; POST IT AS YOUR STATUS! THEN PASS THIS TO EVERYONE WOMAN YOU KNOW VIA THEIR INBOX! :-)”

Imi cer scuze reprezentantelor sexului frumos pentru ca „am divulgat” secretul inainte de vreme, dar cred ca in 3 saptamani aceasta campanie a starnit maximul de interes pe care il putea atinge. Multumesc  pentru ca sunteti interesate de acest aspect, dar mi-as dori un pic mai mult de la voi decat niste statusuri pe Facebook. Pentru ca putem.

Si acum trebuie sa va intreb,domnilor: functioneaza? Acum ca vi s-a revelat ce si cum si v-a trecut febra, va simtiti atentionati? Percepeti durerea acelor femei bolnave si grija celor sanatoase? V-a determinat sa va pese mai mult? Veti lua masuri?

  Acum eu sunt cea curioasa.

Anunțuri

Suplimentul de suflet

Octombrie 17, 2010 1 comentariu

Cu totii avem momentele noastre gri. In care sa ne trezim inainte de 10 pare o pedeapsa pentru ceva de care sigur nu suntem vinovati si, mai ales, in care inspiratia pentru o zi noua lipseste cu desavarsire. Si apoi, ce existenta e aia fara un minim strop de inspiratie?

Alarma, cafea pe fuga, mecanismul unei noi zile fara entuziasm si fara culoare. Bagaje si trenul prins mereu in ultima clipa: uneori totul pare sa se repete si asta nu e mod de a ne trai vietile.

 S-a aratat la inceput agasat de trollerul si rucsacul meu intinse pe doua scaune si in fata lui. Citea ziarul de duminica cu o privire critica si rece. Era trecut de 50 de ani,slab, dar nu uscativ, cu ochi ageri si seriosi si o plasa mare langa el. In regimul domnilor care vor ramane mereu domni statea picior peste picior si cu ziarul larg deschis in fata lui. Incercam sa-i ghicesc profesia si ma enervasem ca imi uitasem cartea ”de tren” acasa, pentru ca literatura abia pe tren apuc sa citesc.

 E posibil sa ma fi vazut cam pierduta si in nevoie acuta de asa ceva. Sau e posibil sa fi vrut sa aiba un partener de lectura.

“Domnisoara, poftiti suplimentul asta de lectura. Eu citesc ziarul acum, si ca sa nu va plictisiti…”

 Am ramas surprinsa placut si i-am luat suplimentul din mana cu un” Multumesc!” spus sincer. Si n-am regretat o clipa. Exista prejudecata asta, ca orice sintagma care contine cuvantul”cultura” duce in mod sigur la ceva in totalitate plictisitor si imposibil de citit. Nimic mai neadevarat daca ne referim la suplimentul de cultura a Ziarului de Iasi, care e departe de “geniile in turn de fildes” care considera ca a fi scriitor inseamna sa te izolezi si sa-ti spui in oglinda cat de talentat esti si ce inferiori suntem noi, muritorii de rand. Astia de nu intelegem geniul dumnealor.

Supliment alb-negru. Pe prima pagina deschidere cu ecranizari celebre, bune ori nu. O poza din Fight Club si un Brad Pitt in prim-plan, pentru ca pana la urma oricine trebuie sa vanda. Si titluri incitante.

 Eu una nu digeram nici ideea unor asemenea suplimente. Pe acesta insa l-am citit din scoarta in scoarta. Un rasfat pentru suflet intr-o zi cu ploaie, in care n-ai chef decat sa-ti hranesti sufletul si, eventual sa uiti ca maine e luni si ca esti in pana de idei. Pentru ca nimic nu-ti condimenteza mai bine mintea decat un comentariu cu fler si savoare. Pentru ca inima are mereu nevoie e o carte buna si nesiropoasa, departe de cliseele traumatizante pentru mintea unei femei tinere. Iar ziarul iti ofera 2-3 pagini dintr-o carte buna si te face sa “ask for more” mai ceva ca dupa o reclama Pepsi. Pentru ca iti hranesti spiritul si mintea incepe sa-si largeasca orizonturile. Si, in final, pentru ca afli ca un artist roman are tupeul sa cante melodiile lui George Enescu in acorduri de jazz.

Eu una m-am hranit intr-o ora cu inspiratie cat pentru o saptamana intreaga. Asta ca persoana care isi trimite constant muza la maraton si nu stie s-o ierte atunci cand nu da randament.

Lumea nu e gri si tu nu esti captivul “mecanismului” de zi cu zi. Sa te salvezi de ignoranta si sa fii fericit depinde doar de tine.

Change your life. Join AIESEC now!

Octombrie 16, 2010 Lasă un comentariu

Vorbim azi de schimbare. Pentru ca se poate!

Pentru ca o parte dintre noi nu numai viseaza, ci ar in stare sa mearga in patru zari ca sa-si vada visele realitate. Si reusesc.

Nu ma refer aici la cei care profeseaza modelul „munceste orice ca sa-ti castigi painea. Nu ne-am nascut ca sa muncim si sa ne platim taxele, spunea Jason Mraz. Ne-am nascut ca sa aducem o schimbare in lume, ne-am nascut sa fim o schimbare continuua.

Acum un an de zile nu vorbeam asa.

Acum un an stiam ca vreau sa fac lucruri mari si ca e posibil sa si pot. N-aveam nici o directie si nici nu-mi doream ceva exact.Ah, ca voiam sa fiu jurnalist de renume si ca aveam un milion de idei asta se subintelege. Dar cu totii suntem superstaruri in visele noastre.

De voluntariat nici nu se punea problema. Pentru mine voluntariatul insemna sa duci de Craciun bomboane copiilor din orfelinat sau sa canti pentru batrani. Lucruri cu care nu eram de acord, pentru ca aveau un efect minim si ma lasau intotdeauna cu frustrarea ca nu se poate face mai mult. Perspectiva de om venit dintr-un oras mic.

Am avut insa norocul sa dau peste oameni care stiau mai multe decat mine. Mult mai multe! Vorbeau frumos si idealist si cand am pus piciorul la ei in sediu mi s-a parut ca sunt toti niste moriști care nu se opresc niciodata din a munci! Aveau zambete cat pentru o natiune intreaga si erau niste oameni mici care faceau lucruri mari. Toate astea ambalate frumos in denumirea de voluntar AIESEC. Sub semnul schimbarii lumii asteia prin ei insisi lucrau la proiecte pentru oamenii din jur, in timp ce ei isi dezvoltau potentialul si abilitatile de lideri.

Ce faceau ei mai exact?

Multe lucruri pozitive acolo unde este nevoie de ele. Conferinte nationale si internationale de traininguri pentru ca fiecare din noi sa aiba sansa sa invete. Pentru ca daca dai un om de mancare un peste, va avea ce sa manance o data, dar daca il inveti sa pescuiasca, atunci va avea ce manca toata viata. Se mai alatura cauzelor de tot felul si isi educa membrii in spiritul ca nimic nu e imposibil. Vreti o mostra? Va arat doua: GROW, IASHINGTON.

Mai fac si stagii de practica internationale. Ofera sansa sa te duci si sa lucrezi PE DOMENIUL TAU intr-o tara straina. Oricare ti se potriveste tie. SI poti sa stai acolo pana la un an si jumatate si sa ai parte de o experienta care iti schimba definitiv perspectiva asupra vietii. Se numeste programul Exchange si zeci de oameni au parte de el, anual, numai in Iasi.

Dar AIESEC este prezent in 107 tari, pentru ca este cel mai mare ONG condus de studenti. Si este in Romania in 15 locale.

15 locale de oameni cu idei si vise si spor de munca. 15 locale unde zeci de oameni devin o familie, au parte de experiente incredibile si muncesc pentru un alt viitor al tau si al lor.

Ce am facut Eu in AIESEC pana acum?

M-am schimbat intr-o versiune mai buna a persoanei care stiu ca pot fi. Am organizat, alaturi de o echipa unica, o conferinta internationala si i-am cunoscut pe Catalin Stefanescu, Cristian Andrei sau Madalin Matica. Am incercat sa fiu liderul unei echipe. Am cunoscut oameni fantastici care-mi sunt prieteni si uneori familie si am intrat in contact cu profesionisti din domeniul comunicarii. Mi s-a spus zi de zi ca se poate si am putut. Am muncit mult, mi-a placut si mai mult. Si n-am fost niciodata singura in drumul asta.

Am ajuns sa cred ca pot schimba lumea.

Schimba-ti viitorul, schimba mediul in care traiesti si indrazneste sa crezi ca poti mai mult. Aplica aici.

Ciocolata de duminica seara

Octombrie 3, 2010 Lasă un comentariu

Toata lumea are dreptul la o ciocolata duminica seara. In primul rand pentru ca maine e luni si pentru ca n-are nimeni chef de luni. Decat in cazul in care cineva se pregateste sa schimbe lumea de maine, sau sa ia parte la nu stiu ce intamplarea mareata, care il va face sa se simta mai bine in pielea lui. Dar nu sunt prea multi oameni din acestia, nu-i asa?

Vorbim insa de ciocolata azi. De ce? Pentru ca toata lumea iubeste cicolata si pentru ca nimeni nu se poate abtine de la o bucatica. Cineva spunea ca lucrurile bune in viata sunt ori ilegale, ori imorale, ori ingrasa. Stim unde sa incadram ciocolata, cu toate astea ati vazut fabricile de ciocolata plangandu-se de vreo criza? Nu. Ati vazut pe cineva (in afara de doamnele si domnisoarele care se lauda constant ca incep o dieta ca se vor lasa de mancat dulciuri) cu initiativa de a renunta la ciocolata? Nu!

Ciocolata e ca… fericirea universala. De asta se face cadou la zile mari si la mici rasfaturi. Are darul sa aduca putina placerea in viata oricui. Uneori chiar mai multa, depinde de doza si de persoana cu care o imparti. Se abuzeaza de ea in perioade de crize sentimentale, se adauga ca ingredient magic la orice masa buna, se gaseste in mii de sortimente, astfel incat absolut nimeni sa nu poata refuza.

Si vindeca orice: exalta o inima ranita, relaxeaza un trup stresat, contribuie cu dibacie la anumite euforii inspirationale fara de care nu se poate trai. Apare in forma de dar sublim de la parinti la copii si ca oferta de impacare de la ei catre ele.

Iti inmoaie genunchii mai ceva ca atingerea primei zile de vara din an, iti inunda papilele gustative in asa hal incat te predai simturilor tale din prima, o savurezi cu ochii inchisi, ca si cum te-ar ajuta sa-ti creezi o lume paralela unde orice vis este posibil. Te cucereste mai ceva ca gandul unei relatii extraconjugale cu un strain(ă) misterios(oasă). Nu poti sa-i rezisti si nici nu te chinui prea tare. Unii spun ca ar avea chiar proprietati afrodiziace. Dar noi nu credem tot ce auzim, nu-i asa? Nu e ca si cum numai numele emana o senzualitate general acceptata de toate societatatile….

O saptamana cu gust de ciocolata va doresc.

Fast-food truth revealed!

Septembrie 26, 2010 3 comentarii

Toata lumea spune ca mancarea de la fast-food nu e buna. Si cu totii ne oprim sa luam un hamburger in drum.

Pun pariu ca fiecare dintre noi a mancat cel putin o data in viata la McDonalds sau KFC. Ca a facut sau nu din asta un obicei,e partea a doua. In anii secolului vitezei mancarea fast-food a devenit un atribut al lumii moderne – „chestia aceea trendy” premergatoare mancararii macrobiotice.

Cand vine vorba de fast-food-uri, diferenta dintre minciuna si realitate e aceeasi cu diferenta dintre reclamele cu familii iubitoare si fericite dupa ce ies de la McDonalds si oamenii obezi de care ne lovim pe strada.

Cu toate acestea parca ne este imposibil sa ne oprim din mancat lucruri de la fast-food. Sub acoperisul scuzelor de genul” N-am timp sa gatesc!” sau „Iau ceva pe fuga in pauza de lucru.” se ascunde insa adevarul crunt al dependentei. Da, mancarea de la fast-food provoaca dependenta.

Nu ma credeti pe cuvant! Uitati-va aici:

Cand vine vorba de Mcdonals, KFC sau alte lanturi de astfel de magazine, in fata apar doar clovni bine-dispusi sau adolescenti plini de energie si nimeni nu vorbeste despre videoclipurile socante de pe Youtube. Videoclipuri care demonstreaza ca „the fries” (cartofii prajiti) arata si dupa doua saptamani ca abia scosi din tigaie.

Ca tot vorbim de McDonalds ar fi de mentionat aici si articolul celor de la DailyMail in legatura cu provenienta gainilor folosite de cei de la McDonald’s (Brazilia, Thailanda si Olanda)  si conditiile in care acestea sunt crescute: nu prea bune, daca e sa citim cu atentie. (Articolul aici )

Mancatul mult si prost este o traditie pur-romaneasca si marketerii stiu sa profite de asta. Avem cu totii diabet, boli de inima si suntem mult prea grasi . Si ne intrebam de ce pana si fetele foarte slabe au celulita. Nu facem inot, dans, sala pentru ca nu e niciodata timp. Dar ne luam intotdeauna gustarea de la magazinul din colt.

It’s up to you dar…

Tineti minte ca totul vine din interior. Altfel…

I Know How To Change The World

Septembrie 16, 2010 8 comentarii

I would the change this world through  EDUCATION. I would militate for a higher education: for the mind, body and soul. I would create a different educational system that would focus more on people, and less on standards.

I would bring in schools mentors and trainers that could speak about personal development and motivate the young ones. So each child can grow learning things about the world and about himself. So we could develop our abilities early and be taught how to make the best of them.

I would bring this form of education in the poor countries too, so all of us could benefit from this change.  I would change the world by telling the teachers to talk about their own experiences, instead of teaching totally by the books. And I would select those teachers that have proved that their hearts are as wide as their horizons.

And I would do all the above by personal example. I will try am trying, day by day, to become the best version of myself. So when I’ll be that teacher and mentor for others, I will ll have seen and done enough good things for this world to be able  to teach others from my experiences.

The „How would you change the world?” challenge goes to Alexandra Bohan , Dragos – Andrei Preutescu, Anticalofilul, Anca

This blog post is part of a nation-wide project supported by AIESEC Iași and AIESEC Romania called “1000+ ways of global change”. You can find more information either on the AIESEC Iași blog or on the AIESEC Romania Blog.

So how would YOU change the world?



Mitul femeii perfecte – partea intai: FIZICUL

Septembrie 1, 2010 10 comentarii

Femeia perfecta se naste din imaginatia barbatilor si ramane intotdeauna un vis frumos. Dar pentru ca oamenii, la origini, sunt niste idealisti, barbatii vor cauta intotdeauna aceasta femeie care intruchipeaza toate caracteristile visate ,iar femeile… vor face tot posibilul pentru a se incadra in standardele cerute.

Frumusetea fizica a evoluat de-a lungul timpului. Ce este de notat e ca mult timp s-a cautat, la femei, o trasatura anume. Altfel spus fiecare secol isi alegea femeile frumoase dupa o anumita caracteristica. Astazi de la o femeie se cere totul: ochi, buze, pometi, sani, talie, picioare… cu cat femeilor li s-a impus sa renunte cat mai multe haine, de dragul entertainment-ului, cu atat selectia a fost mai dura.

Sau poate nu…

Sigur ai in casa o revista/ ziar in care apar femei frumoase. Uita-te la doua astfel de femei si compara ceea ce vezi. Buze pline, sani mari, picioare interminabile… Apoi uita-te la femeile din jurul tau.

Oare de ce mamele si bunicile noastre n-aratau asa?

Am putea, desigur, sa vorbim aici de teoria evolutiei, dar de ce sa-l implicam pe Darwin in legile societatii contemporane?

O femeie normala, oricat de bune gene ar avea nu arata asa cum o vezi in reviste. Sunt doua metode prin care o femeie arata asa cum o cer standardele pe care ni le impunem datorita dresajului social: operatii estetice (dar nici acestea nu rezolva tot), sau operatii in Photoshop…

E incredibil cate poate face un machiaj bun pentru o femeie. Nu destule? Lasa-ma sa te contrazic.

(sursa poza)

Si totusi nu este de ajuns pentru o coperta de revista. Pentru o coperta de revista un profesionist lucreaza si cate 6 ore la o poza.

(sursa poza)

Da un simplu google la no-make up celebs. Apoi ai grija ce ii ceri femeii de langa tine. Ai grija cum iti educi fetele, inainte sa ti le educe media.

Da, stiu, sani plini, picioare lungi, ochi albastri, mari, toate la aceeasi femeie. Suna mai mult decat bine. Suna, de asemenea, ca o mare si gogonata minciuna.

Cred in femeile frumoase. In perfectiune nu cred. Si asta o spune si inteligenta campanie a celor de la Dove:

Stay tuned for part 2.

Jacqueline,

Cu multa dragoste si pasiunea pe care o pun in tot ceea ce fac.