Arhiva

Arhivă autor

www.jacquelineblog.info

Octombrie 31, 2010 Lasă un comentariu

Incepand de pe 31 octombrie 2010, blogul s-a mutat pe www.jacquelineblog.info

Categorii:Uncategorized

Legile lui Murphy pentru transportul in comun

Octombrie 31, 2010 Lasă un comentariu

Daca nu-ti permiti o masina mai toate drumurile tale sunt “in comun”. De la trenul cu care ajungi acasa, la autobuzul de toate zile, la vacantele in masina prietenilor, esti obligat sa relationezi cu oameni atunci cand calatoresti.

Uneori viata iti ofera surprize pe drumul pe care il urmeze: a se vedea Suplimentul de suflet si Strainul din tren. Alteori iti promiti ca-ti faci un credit pentru un Logan, dar iti amintesti rapid ca e criza inca.

Vorbim deci astazi despre transportul in comun si despre cum interactioneaza Romania in spatii stramte.

I. Autobuzul/ Tramvaiul:

E un singur autobuz care ma duce de la facultate acasa, dar pasagerii nu sunt niciodata aceeiasi. Un japonez mi-a spus odata ca la el sunt atat de multi oameni ca ofiterii de politie trebuie sa-i impinga inauntru ca sa poata inchide usile.

In Romania oportunitatea gasirii unui loc functioneaza in concordanta cu legile lui Murphy astfel:

  • autobuzul nu este niciodata gol. Daca e gol atunci se retrage la garaj;
  • daca este un loc liber, acesta se va ocupa in momentul in care te indrepti spre el;
  • daca totusi ti-ai gasit un loc, la urmatoare statie sigur va urca o persoana de varsta a treia cu o operatie/infectie la masea/ operatie la burta (da, le-am auzit pe toate) care te va ridica de pe loc oricum (uneori tragandu-te de mana). In caz ca nu cedezi locul vei avea parte de discursuri moraliste cu iz comunist, adresate cu voce clara si, daca e o zi proasta, si de o injuratura.
  • in autobuz se gaseste in fiecare zi cel putin un Ion Creanga (adica un nene care incepe sa povesteasca convins ca toata lumea e interesata de ce are spus) si cel putin un Pasa Hassan (alt nene, mai tanar care are impresia ca autobuzul e casa lui si-si permite orice);
  • in autobuz se gaseste intotdeauna un cersetor care se strecoara printre picioarele tale. Uneori nu poarta papuci si risca pneumonia si implora mila ta. Alteori trage de geanta ta;
  • soferul va pune intotdeauna o frana mult prea brusca in urma careia vei resimti un cot/picior in diverse parti ale corpului;
  • troller/rucsac/ bagaj? Mission Impossible 3!
  • in autobuz trebuie sa existe intotdeauna un controlor (sau o ceata de controlori) care prinde pe cineva pe picior gresit. Cand victimile cad greu atunci brigada prinde sigur un varstnic pe care il da jos la prima sa-l intrebe de ce arata asa mototolit biletul;
  • daca nu citesti romane in autobuz, afli sigur ca viata bate filmul din discutiile celorlalti. Nu ca asculti, dar e imposibil sa nu  prinzi franturi. Ce poti afla? Cum sa-ti deschizi o afacere. Cum sa suni 3 fete la rand si sa-i fiecareia “iubito” sau cum se fac cererile de casatorie in ziua de astazi (la o cabana la munte, intr-o noapte cu zapada, in mijlocul cinei, la un restaurant dragut);

II. Trenul:

Trenul e varianta soft a autobuzului, pentru ca distante mai lungi inseamna mai multa relaxare… sau sa iti pui castile in urechi sau sacitesti un ziar/carte si sa-i ignori cu desavarsire pe ceilalti. Depinde de preferinte.

Dar legile lui Murphy functioneaza si aici:

  • nu-ti fa griji: la casa de bilete coada e intotdeauna prea mare pentru a te strecura si tu;
  • cand nu-ti iei bilet va fi mereu „Super Control” (biletul din tren e cam cu 50 % mai scump decat cel de la ghiseu. Si nu se fac reduceri pentru elevi si student. Va spune respectiva din proprie experienta.);
  • vagonul in care te asezi are cel putin o ceata de oportunisti care vorbeste tare/ se iau de tine/ arunca cu seminte;
  • intotdeauna cineva citeste peste umar sau se chinuie sa citeasca invers;
  • intotdeauna trenul va sta mai mult decat trebuie in cel putin o gara;
  • cineva va urca intotdeauna cu o mobila/ bicicleta/ animal de casa;
  • oricine te asteapta in gara nu va nimeri niciodata vagonul in care esti si va trebui sa cobori oricum bagajele singur;
  • intotdeauna vei afla povestea cuiva dintr-o conversatie la telefon de la o Maricica catre un Ion;
  • cei mai tari protagonisti dintr-un tren au fost doi amanti. I-a observat mama: el casatorit, ea mai tanara si gratioasa. El vorbind la telefon cu sotia, spunand ca a stat peste program (nu credeam ca lucrurile astea functioneaza si in realitate), ea asteptand cuminte pe scaun. Dupa care s-au sarutat.

Societatea in toate formele ei ingramadita in vagoane. Oameno

Si pentru ca n-am incercat inca: cineva dornic sa ne spuna povesti din metrou?

Cu multa dragoste si pasiune,

probabil ultimul post pe acest domeniu.

 

 

20.

Octombrie 23, 2010 2 comentarii

M-am nascut intr-o dimineata de octombrie, pe la ora 9, martea.  Si azi se fac 20 de ani de atunci.

Nu stiu altii cum sunt si, sincera sa fiu acum nici nu-mi pasa, caci eu, de ziua mea, ma simt ireal de bine o saptamana inainte si una dupa.:) Da, imi place sa mi se ureze la multi ani, imi plac oamenii care-mi zambesc si mai ales cei care reusesc sa formeze un gand din inima.

De ziua mea sunt fericita. De ziua mea imi simt prietenii mai aproape de suflet si visurile mai aproape de implinire.Pentru ca am 20 de ani si sunt prea tanara sa cred ca unele lucruri sunt imposibile.

Pe 23 octombrie  gandesc mult. La toate lucrurile pe care le-am facut in anul precedent, la cat am crescut, la ce am facut bine si la ce am facut rau. Si ma felicit si ma cert in egala masura, si cred cu tarie ca lucrurile vor fi si mai bune de acum incolo. Si multumesc divinitatii si celor din jurul meu pentru ca am ajuns pana aici

De ziua mea imi pun o dorinta, fie ca am tort sau nu. Si nimic, dar absolut nimic nu ma poate convinge ca acea dorinta nu se va implini. Si imi doresc un lucru pe care sa il primesc de la viata si alte 10 pe care sa am puterea sa le dobandesc. Cum imi place mie sa spun:” God, give me health, so I can make my own wealth.”

Si am speranta ca nu ma voi opri niciodata si ca voi da lumii asteia tot ce am eu mai bun. Cred cu tarie ca am venit in lumea asta cu un scop.

M-am nascut pe 23 octombrie, dimineata.

Si am sa fac lucruri mari.

Imi place pe canapea

Octombrie 21, 2010 5 comentarii

Cel mai des. Sau pe masa din hol. Sau langa oglinda. Uneori pe dulapul din bucatarie, alteori pe fotoliu. Si daca ma plictisesc si intr-un colt. Posibilitatile sunt multiple si depind de afinitatile fiecareia…

Nu, nu este vorba de sex. Azi nu vorbim de pozitii, ci de „chestii” mai importante.

In ultima luna Facebook-ul a fost invadat de statusuri in care mai toate femeile pareau sa afiseze cu toata convingerea diverse locuri unde le-ar placea sa faca sex. Simplu si la obiect si fara nici o explicatie, facand toata populatia masculina sa-si puna intrebari si sa faca aprecieri.

Cu fiecare zi care trece, tot mai multe femei cu acelasi tip de  status, tot mai multe intrebari.

Let the controverse to flow! And then tell the truth.

Nu e nici mai mult, nici mai putin decat o campanie de awareness. Cu care sunt vag de acord, dar presupun ca, in unele situatii, ca sa poti face un barbat atent, trebuie sa-i inciti putin imaginatia… si alte lucruri. 

Faptul ca octombrie e luna din an in care se atrage atentia asupra cancerului la san nu va spune nimic? Sau ca anul trecut, in aceeasi perioada, acelasi Facebook era plin de statusuri feminine cu nume de culori?

„I like on the…” se vrea o campanie de atragere a atentiei barbatilor asupra luptei impotriva cancerului la san. Strategie planuita destul de iscusit ( daca e sa consideram ca pe mine m-au intrebat 3 intr-o seara „Ce Dumnezeu e cu status-urile alea?!”), idee centrala mult prea „jucausa”.

„I like it on…”, dragii mei reprezentanti ai cromozomului Y, nu se refera la spatiul unde frumoasa de la 5 si-ar dori sa se iubeasca cu foc, ci la acel loc unde ii place sa-si tina geanta. 

Daca va amintiti, anul trecut acelasi joc s-a referit la ce culoare de sutien ar prefera frumoasele noastre.

Mesajul primit de mine pe Facebook suna in felul urmator.

Last year there was a game that circulated on FB about what color bra you were wearing at the moment. The purpose was to increase awareness about October being Breast Cancer Awareness month. It was a tremendous success and had men wondering for days what the colors on the women’s statuses meant. It was so successful that it even made it to the news!

It’s that time of year again, and this year’s game has to do with your handbag/purse & where you put it the moment you get home. For example, „I like it on the couch”, „I like it on the kitchen counter”, „I like it on the dresser”…u get the idea! This is what you need to do: whatever your answer is, put it on your status with nothing else. Use the wording „I like it __________.” In addition, copy and paste THIS message into all the inboxes of your FB female friends! Don’t put it on your wall or status…just in their inbox. Let’s see if we can drum up as much attention as last year, and keep the guys guessing about what we’re talking about!!! 😉

The bra game made it to the news. Let’s see if we women are that powerful again this year!!

REMEMBER – DO NOT PUT YOUR ANSWER AS A REPLY TO THIS MESSAGE; POST IT AS YOUR STATUS! THEN PASS THIS TO EVERYONE WOMAN YOU KNOW VIA THEIR INBOX! :-)”

Imi cer scuze reprezentantelor sexului frumos pentru ca „am divulgat” secretul inainte de vreme, dar cred ca in 3 saptamani aceasta campanie a starnit maximul de interes pe care il putea atinge. Multumesc  pentru ca sunteti interesate de acest aspect, dar mi-as dori un pic mai mult de la voi decat niste statusuri pe Facebook. Pentru ca putem.

Si acum trebuie sa va intreb,domnilor: functioneaza? Acum ca vi s-a revelat ce si cum si v-a trecut febra, va simtiti atentionati? Percepeti durerea acelor femei bolnave si grija celor sanatoase? V-a determinat sa va pese mai mult? Veti lua masuri?

  Acum eu sunt cea curioasa.

Suplimentul de suflet

Octombrie 17, 2010 1 comentariu

Cu totii avem momentele noastre gri. In care sa ne trezim inainte de 10 pare o pedeapsa pentru ceva de care sigur nu suntem vinovati si, mai ales, in care inspiratia pentru o zi noua lipseste cu desavarsire. Si apoi, ce existenta e aia fara un minim strop de inspiratie?

Alarma, cafea pe fuga, mecanismul unei noi zile fara entuziasm si fara culoare. Bagaje si trenul prins mereu in ultima clipa: uneori totul pare sa se repete si asta nu e mod de a ne trai vietile.

 S-a aratat la inceput agasat de trollerul si rucsacul meu intinse pe doua scaune si in fata lui. Citea ziarul de duminica cu o privire critica si rece. Era trecut de 50 de ani,slab, dar nu uscativ, cu ochi ageri si seriosi si o plasa mare langa el. In regimul domnilor care vor ramane mereu domni statea picior peste picior si cu ziarul larg deschis in fata lui. Incercam sa-i ghicesc profesia si ma enervasem ca imi uitasem cartea ”de tren” acasa, pentru ca literatura abia pe tren apuc sa citesc.

 E posibil sa ma fi vazut cam pierduta si in nevoie acuta de asa ceva. Sau e posibil sa fi vrut sa aiba un partener de lectura.

“Domnisoara, poftiti suplimentul asta de lectura. Eu citesc ziarul acum, si ca sa nu va plictisiti…”

 Am ramas surprinsa placut si i-am luat suplimentul din mana cu un” Multumesc!” spus sincer. Si n-am regretat o clipa. Exista prejudecata asta, ca orice sintagma care contine cuvantul”cultura” duce in mod sigur la ceva in totalitate plictisitor si imposibil de citit. Nimic mai neadevarat daca ne referim la suplimentul de cultura a Ziarului de Iasi, care e departe de “geniile in turn de fildes” care considera ca a fi scriitor inseamna sa te izolezi si sa-ti spui in oglinda cat de talentat esti si ce inferiori suntem noi, muritorii de rand. Astia de nu intelegem geniul dumnealor.

Supliment alb-negru. Pe prima pagina deschidere cu ecranizari celebre, bune ori nu. O poza din Fight Club si un Brad Pitt in prim-plan, pentru ca pana la urma oricine trebuie sa vanda. Si titluri incitante.

 Eu una nu digeram nici ideea unor asemenea suplimente. Pe acesta insa l-am citit din scoarta in scoarta. Un rasfat pentru suflet intr-o zi cu ploaie, in care n-ai chef decat sa-ti hranesti sufletul si, eventual sa uiti ca maine e luni si ca esti in pana de idei. Pentru ca nimic nu-ti condimenteza mai bine mintea decat un comentariu cu fler si savoare. Pentru ca inima are mereu nevoie e o carte buna si nesiropoasa, departe de cliseele traumatizante pentru mintea unei femei tinere. Iar ziarul iti ofera 2-3 pagini dintr-o carte buna si te face sa “ask for more” mai ceva ca dupa o reclama Pepsi. Pentru ca iti hranesti spiritul si mintea incepe sa-si largeasca orizonturile. Si, in final, pentru ca afli ca un artist roman are tupeul sa cante melodiile lui George Enescu in acorduri de jazz.

Eu una m-am hranit intr-o ora cu inspiratie cat pentru o saptamana intreaga. Asta ca persoana care isi trimite constant muza la maraton si nu stie s-o ierte atunci cand nu da randament.

Lumea nu e gri si tu nu esti captivul “mecanismului” de zi cu zi. Sa te salvezi de ignoranta si sa fii fericit depinde doar de tine.

Change your life. Join AIESEC now!

Octombrie 16, 2010 Lasă un comentariu

Vorbim azi de schimbare. Pentru ca se poate!

Pentru ca o parte dintre noi nu numai viseaza, ci ar in stare sa mearga in patru zari ca sa-si vada visele realitate. Si reusesc.

Nu ma refer aici la cei care profeseaza modelul „munceste orice ca sa-ti castigi painea. Nu ne-am nascut ca sa muncim si sa ne platim taxele, spunea Jason Mraz. Ne-am nascut ca sa aducem o schimbare in lume, ne-am nascut sa fim o schimbare continuua.

Acum un an de zile nu vorbeam asa.

Acum un an stiam ca vreau sa fac lucruri mari si ca e posibil sa si pot. N-aveam nici o directie si nici nu-mi doream ceva exact.Ah, ca voiam sa fiu jurnalist de renume si ca aveam un milion de idei asta se subintelege. Dar cu totii suntem superstaruri in visele noastre.

De voluntariat nici nu se punea problema. Pentru mine voluntariatul insemna sa duci de Craciun bomboane copiilor din orfelinat sau sa canti pentru batrani. Lucruri cu care nu eram de acord, pentru ca aveau un efect minim si ma lasau intotdeauna cu frustrarea ca nu se poate face mai mult. Perspectiva de om venit dintr-un oras mic.

Am avut insa norocul sa dau peste oameni care stiau mai multe decat mine. Mult mai multe! Vorbeau frumos si idealist si cand am pus piciorul la ei in sediu mi s-a parut ca sunt toti niste moriști care nu se opresc niciodata din a munci! Aveau zambete cat pentru o natiune intreaga si erau niste oameni mici care faceau lucruri mari. Toate astea ambalate frumos in denumirea de voluntar AIESEC. Sub semnul schimbarii lumii asteia prin ei insisi lucrau la proiecte pentru oamenii din jur, in timp ce ei isi dezvoltau potentialul si abilitatile de lideri.

Ce faceau ei mai exact?

Multe lucruri pozitive acolo unde este nevoie de ele. Conferinte nationale si internationale de traininguri pentru ca fiecare din noi sa aiba sansa sa invete. Pentru ca daca dai un om de mancare un peste, va avea ce sa manance o data, dar daca il inveti sa pescuiasca, atunci va avea ce manca toata viata. Se mai alatura cauzelor de tot felul si isi educa membrii in spiritul ca nimic nu e imposibil. Vreti o mostra? Va arat doua: GROW, IASHINGTON.

Mai fac si stagii de practica internationale. Ofera sansa sa te duci si sa lucrezi PE DOMENIUL TAU intr-o tara straina. Oricare ti se potriveste tie. SI poti sa stai acolo pana la un an si jumatate si sa ai parte de o experienta care iti schimba definitiv perspectiva asupra vietii. Se numeste programul Exchange si zeci de oameni au parte de el, anual, numai in Iasi.

Dar AIESEC este prezent in 107 tari, pentru ca este cel mai mare ONG condus de studenti. Si este in Romania in 15 locale.

15 locale de oameni cu idei si vise si spor de munca. 15 locale unde zeci de oameni devin o familie, au parte de experiente incredibile si muncesc pentru un alt viitor al tau si al lor.

Ce am facut Eu in AIESEC pana acum?

M-am schimbat intr-o versiune mai buna a persoanei care stiu ca pot fi. Am organizat, alaturi de o echipa unica, o conferinta internationala si i-am cunoscut pe Catalin Stefanescu, Cristian Andrei sau Madalin Matica. Am incercat sa fiu liderul unei echipe. Am cunoscut oameni fantastici care-mi sunt prieteni si uneori familie si am intrat in contact cu profesionisti din domeniul comunicarii. Mi s-a spus zi de zi ca se poate si am putut. Am muncit mult, mi-a placut si mai mult. Si n-am fost niciodata singura in drumul asta.

Am ajuns sa cred ca pot schimba lumea.

Schimba-ti viitorul, schimba mediul in care traiesti si indrazneste sa crezi ca poti mai mult. Aplica aici.

Blog review: Dr. Blog

Octombrie 8, 2010 2 comentarii

Jacqueline participa la concurs. Concurs care implica sa „comenteze” un blog care ii place.

Gasiti detalii pe acest blog. Poate participa orice este interesat de acest concurs pentru bloggeri,

Vorbim astazi de Dr. Blog . Si avem de spus urmatoarele:

I. AMBALAJ:

Tema este aerisita, dar un pic cam stearsa. Este un blog care spune mai mult decat un background „gri”.

Discrepanta Dr.Blog,/ vali-me induce cititorul in confuzie. E ori una, ori alta.  E posibil ca cineva sa dea search la Dr. Blog si sa nu dea click pe vali-me…

Sectiunea „About me” poate fi imbunatatita cu un background profesional concis. Un mini-CV daca vrei, ar arata mai profesionist. De asemenea iti recomand sa uploadezi o poza facuta cu un aparat de calitate. Din acelasi motiv amintit mai sus.

Twitter… bifat. RSS… bifat. Facebook?!

Ar merge aranjata putin partea din dreapta. Reclama clipeste frumos pe langa blogroll-ul si partenerii care arata imbatraniti. Si ti-as recomanda sa-i incadrezi pe cei de la blogroll in categorii, pentru ca vad ca sunt persoane din medii diferite.

Videoclipul e melodia preferata? Ar trebui mentionat undeva lucrul asta, atfel arata asezata acolo random. Cantecul este insa ales bine.

II.CONTINUTUL:

Ce imi place cel mai mult la blog este varietatea. Dr. Blog vorbeste despre marketing, online, media, „Targul Iesilor”, utile si mai posteaza  „quickies” sau articole personale. Si are bineinteles si o sectiune „funny.”:) Un cititor gaseste pe acest blog informatii din mai multe domenii.

Blogul ar mai putea fi imbunatatit cu o sectiune de stiri importante. Apreciez foarte mult ideea de live-blogging.

Un alt plus al blogului este reprezentat de buna documentare. Articolele sunt fie  foarte bine documentate, fie prezinta situatii de viata reala, iar asta atrage cititorii pentru ca gasesc pe cineva cu care se pot identifica

Tonul blogului este insa unul putin rece-temperat. Putin acid n-a stricat nimanui.:)

N-am gasit mai nimic din ceea ce inseamna mediul extern. Poate ca n-am cautat destul de bine dar mi-ar fi placut sa vad comentarii/discutii despre tari, traditii, oameni din afara.

L.E: I won the first place! 😀